Maica Domnului, model de pregătire spirituală pentru primirea lui Hristos

De sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului, 21 noiembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a arătat că sărbătoarea este un moment de apropiere și pregătire pentru praznicul Naș­terii Domnului.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat cum a apărut și s-a dezvoltat sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului.

„Această sărbătoare este numită în popor și «Vovidenia» sau «Ovedenia». Este al doilea praznic al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din timpul anului bisericesc, sărbătorit la 21 noiembrie, în amintirea zilei în care, după tradiție, Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor, Maria, în vârstă de trei ani, la templul din Ierusalim, unde va rămâne până la vârsta de 15 ani. Este cea mai nouă dintre sărbătorile Maicii Domnului, de origine ierusalimiteană, care a luat naștere în secolul al VI-lea, prin sfințirea unei biserici la 21 noiembrie, în anul 543, construită de către împăratul Justinian al Bizanțului pe locul templului lui Solomon. Conținutul sărbătorii nu se regă­sește în Sfintele Evanghelii, ci este redat din Tradiția Bisericii, fiind consemnat și în textul apocrif «Protoevanghelia lui Iacov». Biserica prăznuiește sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului care este plină de înțelesuri duhovni­cești, mai ales că ea se află la șapte zile de la începutul Postului Naște­rii Domnului sau Postul Crăciunului, care începe la 15 noiembrie. Intrarea în templu a Maicii Domnului ca sărbătoare a fost rânduită de Biserică pentru că Fecioara Maria este model de pregătire duhovnicească pentru Nașterea lui Hristos”, a spus Preafericirea Sa. 

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat cum, pornind de la biserica construită de împăratul Justinian și de la predicile marilor oratori creștini, sărbătoarea aceasta a căpătat treptat forma și semnifi­ca­ția pe care le păstrează astăzi în întreaga Ortodoxie. 

„Construirea bisericii lui Justinian pe locul unde se afla înainte templul lui Solomon a avut un impact deosebit în conștiința imnografilor și predicatorilor creștini. Așa se face că, la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VIII-lea, Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, și Sfântul Andrei Criteanul au rostit mai multe predici despre cinstirea Maicii Domnului, care au arătat cum a lucrat Dumnezeu pregătirea lumii pentru primirea lui Hristos, pentru venirea Lui, pentru Nașterea lui Hristos din Fecioara Maria prin lucrarea Duhului Sfânt. De la sfâr­șitul secolului al VI-lea până la prima parte a secolului al VIII-lea, adică într-un secol și jumătate, s-a ajuns la identificarea Maicii Domnului cu taina templului din Ierusalim, pentru că sărbătoarea aceasta, sfințirea bisericii construite de împăratul Justinian la Ierusalim în anul 543, s-a extins ca sărbătoare la Constantinopol, unde i s-a dat o interpretare teologică-mistagogică, arătându-se taina legăturii Maicii Domnului cu templul, cu Sfânta Sfintelor. Dacă înainte era o sărbătoare generală a Maicii Domnului, o cinstire a ei, acum prinde contur numele sărbătorii la care facem referire. Treptat, sărbătoarea ia amploare, imnografii compun slujbe și cântări izvorâte din predicile celebrilor oratori creștini Gherman al Constantinopolului și Andrei Criteanul, iar în secolul al XI-lea deja avem întreaga slujbă a Intrării Maicii Domnului în biserică, care s-a extins în toată Ortodoxia”, a explicat Preafericirea Sa. 

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că Maica Domnului rămâne pentru credincioși un model de pregătire spirituală pentru primirea lui Hristos în inimile lor: „Maica Domnului, Fecioara Maria, se pregătește încă din copilărie să fie «vas ales al lui Dumnezeu». De aceea, în cântările ortodoxe, de preaslăvire a Maicii Domnului, se spune că ea este «biserică sfințită» și «rai cuvântător», «cristelință» , «năstrapă» , «potir»  în care se săvârșește mântuirea. În acest sens, Maica Domnului este cântată în slujbele și rugăciunile Bisericii Ortodoxe ca fiind ea însăși «biserică» sau «templu viu». Fecioara Maria este numită «biserică sfințită» pentru că L-a purtat pe Hristos în pântecele ei și apoi pe brațele ei. L-a arătat lumii, iar după modelul sau pilda ei, Biserica poartă în ea pe Hristos prin cuvântul Sfintei Evanghelii și prin Sfintele Taine și Îl arată lumii, prin propovăduire și prin toată lucrarea ei pentru sfințirea lumii. Biserica a rânduit ca această sărbătoare să fie așezată la începutul Postului Nașterii Domnului pentru a ne chema să devenim și noi biserică sfin­țită, prin primirea Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a născut în peștera din Betleem, dar Care vrea acum să Se nască duhovni­cește în peștera sufletului nostru, deoarece sufletul nostru, prin păcat, se întunecă și se răcește, însă, prin rugăciune, prin pocăință și prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, sufletul nostru se luminează și se încălzește. Sufletul nostru se pregă­tește pentru venirea lui Hristos în el când ascultăm mai mult cuvântul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi și din scrierile sfinților, când ne curățim de păcate prin Taina Spovedaniei și dobândim iertarea lor prin dezlegare de la duhovnic, când ne împărtășim mai des cu Trupul și Sângele Domnului și când împlinim mai mult în viața noastră poruncile lui Dumnezeu, potrivit cuvintelor Domnului Iisus Hristos din Evanghelia de astăzi: «Fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc». Prin urmare, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică ne cheamă la sfințire, la rugăciune mai multă, la spovedanie, la împărtășire euharistică mai deasă, la sfințirea sufletului și a trupului, pentru a deveni un templu sfânt al lui Dumnezeu”.

După cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oferit Ordinul „Credință și comuniune” părintelui arhim. An­drei Anghel, vicar patriarhal, și părintelui arhim. Lucian Bujor, consilier patriarhal, pentru implicarea în organizarea sfințirii picturii în mozaic a Catedralei Națio­nale și a hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale istorice, închinat Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.