Maica Domnului s-a pregătit 12 ani la Templu pentru a primi Vestea cea Bună

Data: 21 Noiembrie 2007

▲ Creştinii sărbătoresc astăzi Intrarea Maicii Domnului în Biserică ▲ După cum făgăduise, când Maria a împlinit 3 ani, Ana a dus-o pe aceasta la Templul din Ierusalim ▲ Marele Preot a luat-o de mână pe pruncă şi a dus-o în cea mai sfântă încăpere a templului, Sfânta Sfintelor ▲ Tradiţia spune că Fecioara Maria a rămas 12 ani la templu, petrecându-şi timpul în rugăciune şi citind scripturile

▲ Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică anticipează Naşterea Mântuitorului ▲ Mai multe biserici îşi serbează astăzi hramul ▲

Când Maria a împlinit trei ani, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au plecat cu prunca la Templul din Ierusalim, pentru a-şi îndeplini făgăduinţa pe care o făcuseră. Amănunte despre această etapă a vieţii Maicii Domnului sunt consemnate într-o apocrifă din secolul al II-lea, cunoscută sub numele de „Evanghelia după Iacov“ sau „Protoevanghelia“. Astfel, la trei ani de la naşterea fetiţei, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au chemat toate rudele lor din Nazaret, au îmbrăcat-o pe fetiţă cu cele mai bune haine şi au plecat spre templu. Cete de fecioare tinere însoţeau grupul şi cântau, ţinând lumânări aprinse în mâini. La templu a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Până la intrarea în templu se urcau 15 trepte şi potrivit ritualului, iudeii trebuiau să se oprească pe fiecare treaptă pentru a rosti un psalm. Fiind prea mică, părinţii au vrut s-o ajute pe Maria şi să rostească psalmii în locul ei. Fetiţa, însă, prin harul divin, a urcat repede singură treptele până sus.

Hrana din mâna îngerului

După ce a întâmpinat-o, binecuvântându-o prin cuvintele „tu eşti cea care în Dumnezeu Şi-a proslăvit numele său între iudei. Tu eşti cea în care Dumnezeu va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului său“, Marele Preot a luat-o de mână pe pruncă şi a dus-o în cea mai sfântă încăpere a templului, în Sfânta Sfintelor. Tradiţia spune că Fecioara Maria a rămas 12 ani la templu, petrecându-şi timpul asemenea celorlalte fecioare. Citea Scripturile, iar îngerul Gavriil îi aducea hrană şi îi tâlcuia locurile mai greu de înţeles din Biblie, pregătindu-o pentru Vestea cea Bună. Sfinţii Teofilact, Ghermano, Teodorit şi alţi părinţi bisericeşti spun că Fecioara Maria priveghea de seara până dimineaţa în Sfânta Sfintelor, cugetând adânc şi rugându-se lui Dumnezeu, în răpire şi în extazul minţii. Sfântul Ieronim scrie despre tinereţea Sfintei Fecioare: „Fericita Fecioară, încă din pruncia sa, când era în biserică cu celelalte fecioare de o vârstă cu sine, îşi petrecea viaţa foarte cu rânduială. Pentru că de dimineaţă până la al treilea ceas din zi, stătea la rugăciune; iar de la al treilea ceas până la al nouălea, se îndeletnicea cu lucrul mâinilor sau cu citirea cărţilor sfinte. De la al nouălea ceas, iarăşi îşi începea rugăciunea, de la care nu înceta, până când nu i se arăta îngerul, dintr-ale cărui mâini se obişnuise a-şi primi hrana cea cerească. Şi aşa mereu tot mai mult sporea în dragostea lui Dumnezeu“.

Anticipează Naşterea Domnului

Unii biblişti contestă faptul că Fecioara a intrat în Sfânta Sfintelor, iar unii spun că asta s-a întâmplat cu adevărat. Primul templu din Ierusalim, construit de Solomon, a fost distrus în 586 î.Hr., dar reconstruit 70 ani mai târziu de către Zorobabel. Acest templu a existat până în anul 70 d.Hr. După tradiţia rabinică, în al doilea templu nu se mai găseau Focul din înălţime, Undelemnul ungerii, Chivotul legii, Duhul Sfânt şi sorţii Urim şi Tumim, asemeni primului templu. Zaharia, având slujirile arhierească şi profetică şi văzând în Fecioara Chivotul Noului Legământ, a dus-o în Sfânta Sfintelor. Întrucât intrarea în templu este pregătirea tainică a umanităţii lui Hristos, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică anticipează Naşterea Mântuitorului. Începând cu această zi, în cadrul slujbei Utreniei se cântă Catavasiile: „Hristos se naşte, slăviţi-l!...“

Sărbătoare înainte de secolul al VI-lea

Sărbătoarea propriu-zisă dedicată Intrării Maicii Domnului în Templu este relativ recentă. Însă, deşi nu instituită oficial, sărbătoarea a existat înainte de secolul al VI-lea. Mai există şi o mărturie privind construirea unei biserici de către împărăteasa Elena în cinstea acestui eveniment. Sfântul Andrei Criteanul (secolul al VII-lea) vorbeşte şi el despre această sărbătoare care se ţinea la Ierusalim. În secolul al VIII-lea, patriarhii Gherman şi Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei sărbători. La 21 noiembrie 543, s-a sfinţit o biserică cu acest hram, ridicată de Iustinian cel Mare lângă ruinele templului. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mult mai târziu, de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima dată la Avignon, în 1374. S-a răspândit în secolul XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt al V-lea.

Mai multe biserici sunt închinate Intrării Maicii Domnului în Biserică

Biserica „Vovidenia“ din Iaşi îşi sărbătoreşte astăzi hramul. Lăcaşul de cult a fost ridicat înainte de anul 1645, tradiţia atribuind ctitoria domnitorului Vasile Lupu. Cu binecuvântarea PF Patriarh Daniel, în această biserică se oficiază slujbe religioase în limba greacă, biserica fiind frecventată de membrii Comunităţii elene din Iaşi. În Protopopiatul Paşcani, astăzi este hram la Valea Seacă.

În Protopopiatul Botoşani, două parohii se împodobesc astăzi de sărbătoare. Biserica „Vovidenia“, din „oraşul de pe deal“, aflată la intersecţia străzii Cuza Vodă cu strada Mihail Kogălniceanu, de cum mergi dispre Teatrul „Mihai Eminescu“ spre Colegiul Naţional „A. T. Laurian“, a fost construită din piatră şi cărămidă, între anii 1834-1838 şi este al doilea monument istoric, ca importanţă, din oraş, după bisericile Popăuţi, „Sf. Gheorghe“ şi Uspenia, remarcându-se prin masivitatea, frumuseţea arhitectonică şi locul central pe care îl ocupă. A doua biserică din Protopopiatul Botoşani care îşi serbează astăzi hramul este cea de la Joldeşti. Şi în Protopopiatul Săveni tot două biserici închinate praznicului pe care îl serbăm astăzi, respectiv biserica din satul Mihail Kogălniceanu şi cea din Stânca - Ştefăneşti.

În Protopopiatul Hârlău este astăzi sărbătoare la Bârleşti, iar în Protopopiatul Darabani la Cuza Vodă. În Protopopiatul Dorohoi astăzi este hram la Strahova, iar în Protopopiatul Ceahlău, parohia Buhalniţa se află astăzi în sărbătoare. În Arhiepiscopia Iaşilor, două aşezări monahale îşi serbează astăzi hramul. Este vorba despre Schitul Mănăstirii Neamţ, Vovidenia şi Mănăstirea Peştera.

Sărbătoarea luminii

Potrivit tradiţiei, Vovidenia, cum este în popor numită ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, este ziua în care începe iarna, este o sărbătoare a luminii, care sparge întunericul iernii şi al morţii. Tradiţia populară spune că de Vovidenie/Ovidenie se deschid cerurile, iar animalele încep să vorbească. În această zi se aprind lumânări, mai ales pentru cei adormiţi, şi se împart pomeni. Este bine ca lumânările şi focul să ardă toată noaptea. Dacă în noaptea de Vovidenie este senin, anul viitor va fi secetos, iar dacă ninge, va fi o iarnă bogată în zăpadă. Tot în popor, această sărbătoare este asociată metaforei luminii, prezentă în diferite legende şi superstiţii. Astfel, sărbătoarea este cinstită pentru a avea o vedere bună şi a nu fi cinstit de lumina ochilor. Simbolurile luminii sunt candela, lumânarea, soarele, focul. Tot în această zi, copiii pun în vase cu apă crengi de măr. Ţinute la lumină şi căldură, ele înmuguresc şi înfloresc, fiind folosite în ziua de Anul Nou ca sorcove. Numele de Vovidenia provinde din slavonă şi înseamnă „ceea ce se face văzută“. Pentru ca bucuria sărbătorii să nu fie umbrită de asprimea postului, Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la peşte.

Templul lui Solomon, o şcoală a vremii

Templul lui Solomon avea în jurul lui 90 de camere, cum arăta vechiul istoric iudeu Iosif Flavius. Treizeci de camere, în partea de jos, erau destinate văduvelor care îşi duceau văduvia în curăţenie, în post şi rugăciune şi erau pururea în templu. Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere, în care locuiau nazireii, un fel de călugări ai Legii Vechi, care trăiau necăsătoriţi, asemeni călugărilor de astăzi. Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camere, unde locuiau fecioarele templului. Toţi credincioşii care voiau să păstreze fetele lor curate până la măritat, le aduceau la templul lui Solomon şi le dădeau în îngrijirea preoţilor şi a arhiereilor, să petreacă în rugăciuni şi cântări, cosând veşminte şi broderii şi spălând şi curăţând templul. Într-una din aceste camere destinate fecioarelor a adus proorocul Zaharia pe Preacurata Fecioară Maria şi a dat-o în mâna fecioarelor celor mai în vârstă. De altfel, Fecioara Maria a parcurs cele trei etape necesare: curăţirea, iluminarea şi unirea cu Dumnezeu, corespunzătoare celor trei încăperi ale templului.