Mănăstirea Agapia la 1900

Aşezământul de la Agapia îşi are începuturile în secolul al XIV-lea, atunci când sihastrul Agapie de la marea lavră a Moldovei, Neamţ, întemeia o biserică de lemn, cu hramul "Schimbarea la faţă", pe locul Schitului Agapia veche de astăzi. Însă, din cauza terenului accidentat şi a repetatelor refaceri ale schitului, s-a hotărât ridicarea unui alt aşezământ, în vale, care a primit numele de Agapia nouă sau din vale. Noul aşezământ a fost întemeiat de hatmanul Gavril Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, care l-a sfinţit la 12 septembrie 1647. Până la 1803, Agapia a fost mănăstire de călugări, când mitropolitul Veniamin Costachi a obţinut prin hrisov domnesc transformarea în aşezământ de maici. La 1821, mănăstirea a fost arsă, mai ales biserica, ce a cunoscut reparaţii în 1858 şi 1862, prin adăugarea unui pridvor închis cu o turlă şi alta pe altar, alături de cea a Pantocratorului.

Ilustrata de epocă reprezintă întocmai biserica cu cele trei turle care s-au păstrat până la incendiul din 1903, pe care le-a distrus. După refacerea de la începutul secolului al XX-lea, bisericii i s-a păstrat numai turla de pe Pantocrator, aşa cum se poate vedea în prezent.