Mănăstirea Cheile Turzii se pregăteşte de hram

De veacuri, creştinii au găsit modalităţi pentru a-şi exprima gânduri, sentimente, stări de spirit, iar acestea iau conotaţii aparte atunci când este vorba de credinţă. Aşa se întâmplă şi în cazul credincioşilor din Petreşti, aproape de Cheile Turzii, care au moştenit de secole pelerinajul, ca formă de preţuire faţă de cele sfinte. Din dorinţa comunităţii ortodoxe de pe Muntele Petridului s-a înălţat aici, în vremuri străvechi, un aşezământ monahal care, deşi dărâmat de două ori în mersul istoriei, s-a ridicat de fiecare dată, iar acum continuă să înflorească.

Până astăzi, oamenii din aceste ţinuturi sărbătoresc de Schimbarea la Faţă a Domnului hramul mănăstirii de la Petreştii de Sus. Anul acesta este unul special, praznicul va fi încununat de prezenţa sfintelor moaşte ale mai multor sfinţi şi a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, iar sfintele slujbe vor fi oficiate de doi episcopi: Preasfinţitul Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, şi Preasfinţitul Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Procesiunea Numeroşi credincioşi sunt aşteptaţi să participe, în ajunul sărbătorii, la procesiunea care va avea loc cu această icoană şi cu sfintele moaşte, aduse de un grup de şapte părinţi ai Mănăstirii Sihăstria Putnei, în frunte cu părintele stareţ Nectarie. Astfel, mâine, 5 august, începând cu ora 12:00, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi sfintele moaşte vor fi întâmpinate în satul Petreştii de Sus, de unde mulţimea, în frunte cu cei doi episcopi şi cu preoţii din zonă, va merge pe jos aproape 2 km, până la Mănăstirea "Schimbarea la Faţă". În jurul orei 14:00, după sosirea la mănăstire, se va oficia Paraclisul Maicii Domnului, iar seara Privegherea, urmând ca a doua zi, la praznicul Schimbării la Faţă, slujbele să înceapă dimineaţă, la ora 7:00, cu Sfinţirea apei. Sfânta Liturghie arhierească va începe la ora 9:00, oficiată de Episcopii Timotei şi Vasile, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi, iar, potrivit tradiţiei, răspunsurile vor fi date de Grupul psaltic "Tronos" al Catedralei patriarhale din Bucureşti, condus de diaconul Mihail Bucă. În tot acest timp, credincioşii de pe Muntele Petridului, dar şi pelerinii veniţi din toate colţurile ţării se pot închina cinstitelor moaşte şi icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, despre care se ştie că face minuni. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sihăstria Putnei Pelerinul care ajunge la Mănăstirea Sihăstria Putnei are parte nu doar de un program duhovnicesc, ci şi de peisaje înălţătoare. Nu toţi cunosc însă că Biserica "Buna Vestire" adăposteşte o icoană întruchipând-o pe Maica Domnului, care a răspuns în mod minunat rugăciunilor oamenilor aflaţi în nevoi şi suferinţe. Acestei icoane i se vor putea închina şi pelerinii care vin anul acesta la hramul Mănăstirii "Schimbarea la Faţă" de la Cheile Turzii, care va fi purtată în procesiune alături de sfintele moaşte şi va patrona sfintele slujbe prilejuite de hramul acestui aşezământ monahal. Puterea miraculoasă a acestei icoane a fost la început ascunsă între zidurile unei case dintr-un sat vecin, unde părintele Nectarie, stareţul de acum al Mănăstirii Sihăstria Putnei, a fost chemat să oficieze slujbe. Drept răsplată, familia i-a dăruit părintelui o icoană simplă cu Maica Domnului, pe faţa căreia se vedeau urmele profanării ruşilor, îmbrăcată în ramă din lemn. Icoana a ajuns la mănăstire în luna mai a anului 2001, după doar cinci ani de la sfinţirea bisericii. Părintele Nectarie a aşezat iniţial icoana în chilia sa, dar văzând că din ochii Maicii Domnului curg lacrimi de mir bine mirositor, a decis să o pună spre închinare în biserică, fiind îmbrăcată ceva mai târziu în veşmânt din argint. De atunci, nenumărate mărturii au venit de la credincioşii care şi-au aflat izbăvire din greutăţi, boli şi necazuri. Sfintele moaşte Mănăstirea Sihăstria Putnei adăposteşte moaşte de la numeroşi sfinţi, iar o parte dintre acestea vor ajunge cu prilejul hramului la Mănăstirea Cheile Turzii, vor fi purtate vineri în procesiune şi până sâmbătă vor putea fi cinstite de credincioşi. Alături de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, raclele cu sfintele moaşte vor fi aduse de un grup de şapte părinţi ai mănăstirii, în frunte cu părintele stareţ, arhimandritul Nectarie. Astfel, vor fi aduse moaşte ale Sfinţilor 40 de mucenici din Sevasta, ale Sfântului Siluan Athonitul, ale Sfântului Lavrentie de Cernigov, ale Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, ale Sfinţilor 14 mii de prunci ucişi de Irod, ale Sfinţilor Cuvioşi ucişi în Sinai şi Rait, ale Sfinţilor Cuvioşi de la Lavra Pecerska, ale Cuvioşilor Antim şi Vichentie de la Secu, ale Sfinţilor Cuvioşi Sila, Natan şi Paisie, ale Sfântului Cuvios Ioanichie cel Mare, ale Sfântului Cuvios necunoscut de la Neamţ, ale Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare, precum şi centura şi o părticică din moaştele Sfântului Nectarie de Eghina. Credinţă veşnică, tradiţie de secole Pelerinajele pe Muntele Petridului, la mănăstirea din Cheile Turzii, judeţul Cluj, au început imediat după ridicarea aici a primului aşezământ monahal, în prima jumătate a secolului al XIV-lea. La început, se organizau pelerinaje la praznicul Înălţării Domnului şi la Rusalii. Istoricul Gheorghe Moldovan, originar din aceste locuri, datează construcţia mănăstirii înainte de 1568. A fost una dintre puţinele aşezăminte monahale cruţate de generalul Bukow, cu o condiţie: preoţii şi monahii de aici aveau să ţină cursuri şcolare pentru tinerii celor trei Petriduri, şi nu numai. Aici se ţineau slujbe pentru satele din jur, se pregăteau viitorii clerici, aici studiau tinerii, mănăstirea devenind astfel un puternic apărător al credinţei ortodoxe. O perioadă mai grea a fost cea care a urmat răscoalei lui Horea, când mulţi călugări au fost alungaţi, iar cursurile au fost reduse. Mai gravă a fost însă Revoluţia din 1848, când mănăstirea a fost distrusă, ceea ce a făcut ca în 1880 aici să nu mai fie nici un vieţuitor. Ajutat de enoriaşi, părintele Vasile Sinu a refăcut vechea mănăstire între anii 1933 şi 1937, dar bucuria nu a durat prea mult, întrucât în al Doilea Război Mondial a fost distrusă din nou. Reînnoirea aşezământului monahal În 1997, părintele Vasile Şteopei, ctitor a mai multe lăcaşuri sfinte din Turda, a avut iniţiativa refacerii mănăstirii de la Petreşti, pe un teren pus la dispoziţie gratuit de Primăria Petreştii de Jos. Aşa se face că, prin purtarea de grijă a vrednicului de pomenire mitropolit Bartolomeu, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului a făcut demersurile necesare, fiind numit stareţ părintele Teofil Popescu. În prezent, în cadrul aşezământului există un paraclis, biserica mare aflată în construcţie, tencuită în interior, un corp de chilii şi anexe, un muzeu tradiţional din lemn şi clopotniţa. Toate acestea au fost realizate în mare parte prin contribuţiile credincioşilor, dar şi cu sprijinul autorităţilor locale şi centrale.