Mănăstirea Dealu la 1900

Tradiţia spune că acest aşezământ, situat pe dealul care domină vechea capitală a Ţării Româneşti, Târgovişte, ar fi din vremea lui Mircea cel Bătrân. Însă este atestată documentar la 1431, şapte decenii mai târziu, Radu cel Mare fiind cel care a zidit-o din temelie. Biserica de la Dealul, cu hramul "Sf. Nicolae", a fost zidită în formă de cruce, după modelul Vodiţei, cu influenţe sârbeşti, cu faţade de piatră, cu o turlă pe naos şi două pe pronaosul prelungit, destinat înhumării ctitorilor. Totodată, mănăstirea a reprezentat un important centru cultural, în 1508 aici tipărindu-se primul Liturghier şi la 1644 Matei Basarab, a mutat tiparniţa de la Govora. La mijlocul sec. al XIX-lea, clădirile mănăstirii şi turnul-clopotniţă au fost refăcute de domnitorul Gheorghe Bibescu, care a dăruit mai multe odoare bisericii voievodale. La 1863, mănăstirea a fost secularizată, ajungând în nepăsarea autorităţilor statului român din acea vreme. La 1877, aici a fost lagăr de prizonieri, iar din 1879 clădirile aşezământului au avut diferite destinaţii militare. După 1902, fosta Mănăstire Dealu a servit ca şcoală a copiilor de trupă. (Adrian Nicolae Petcu)