Mănăstirea Lainici, în haină de sărbătoare
Astăzi, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, Mănăstirea Lainici îşi deschide porţile pentru miile de pelerini veniţi pe Defileul Jiului din toate colţurile ţării pentru a aduce cinstire şi laudă lui Dumnezeu la ceas de sărbătoare. Sfânta Liturghie va fi oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi. Slujba euharistică va fi săvârşită şi la altarul Schitului Locurele, aflat în jurisdicţia mănăstirii, veche ctitorie închinată Schimbării la Faţă a Domnului de către monahii Luca şi Cleopa.
Pe data de 6 august 1849, părintele Luca a plecat de la schit spre Mănăstirea Tismana, unde dorea să slujească, cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos. Pe drum, a avut o vedenie minunată: i s-a arătat o lumină albă, iar un glas i-a spus să meargă până la un râu mare dinspre răsărit, să caute în susul lui loc potrivit, iar la Muntele Gropul să înalţe jertfelnic de închinare. Părintele Luca nu auzise până atunci de Muntele Gropul şi nu ştia unde se află. După ce s-a spovedit şi s-a sfătuit cu duhovnicul şi cu stareţul, a înţeles că vedenia a fost de la Dumnezeu şi a plecat să caute acel loc şi să facă ce i se poruncise. Timp de câteva luni a umblat zadarnic prin toate hârtoapele de pe munţii din lungul Jiului (căci acesta era râul mare la răsărit de Tismana), până când, obosit şi deznădăjduit, s-a dus la Schitul Lainici să se odihnească şi să-şi mai ia ceva hrană de drum. După o noapte de odihnă, a pornit din nou în căutare. A purces din nou şi, după o oră, a întâlnit un copilandru care mâna un ciopor de câteva oi. Prin zonă văzuse numai păduri de fag, în care oile nu aveau ce paşte, fapt pentru care l-a întrebat pe copil unde duce oile la păscut. Copilul i-a răspuns că sunt mai sus nişte „locurele“. Părintele l-a urmat şi după încă o oră de mers au ajuns într-o poiană largă, cu iarbă verde şi scăldată de lumina soarelui. Puţin mai departe a găsit şi un izvor cu apă limpede şi rece. Tot de la copil a aflat că muntele pe care se afla poiana de la Locurele se numeşte „Gropul“ şi atunci a înţeles că acesta era locul unde i se poruncise în vedenie să înalţe schitul.
Părintele Luca s-a întors acasă, a vândut partea de avere pe care şi-o oprise pentru suflet şi a cumpărat poiana de la Locurele de la cei care o aveau în proprietate. Între anii 1850 şi 1852, ajutat de un alt preot, Constandin Cărtianu, a construit o biserică de lemn şi câteva chilii, înzestrând totodată schitul cu cele trebuincioase pentru slujbă şi pentru viaţa monahilor care doreau să se nevoiască aici. Ulterior, părintele Constandin Cărtianu s-a călugărit şi el la schit, cu numele Cleopa. (Diac. Ioniţă Apostolache)