Manifestarea ciclului somn-veghe la copil

Somnul reprezintă o necesitate fundamentală, care pune organismul în condiţii de refacere a energiei generale şi îndeosebi a celei nervoase. El este condiţionat de o serie de factori interni şi externi şi reprezintă un fenomen spontan tranzitoriu şi periodic. Dacă este perturbat, somnul poate modifica starea de sănătate fizică şi mentală, iar lipsa acestuia duce la moarte.

Somnul copilului are un ritm şi o desfăşurare ciclică. La naştere, somnul este împărţit în scurte perioade, atât ziua, cât şi noaptea. Pe măsură ce copilul creşte, ponderea somnului de zi scade. La nou-născut, somnul ocupă două treimi din timpul lui; la 3 ani ocupă jumătate din timp, iar spre vârsta de 14 ani reprezintă o treime din timpul copilului. Ciclul ziuă-veghe, noapte-somn se stabileşte după vârsta de 6 luni. Durata somnului este proporţionată cu dezvoltarea motorie, afectivă şi intelectuală a copiilor. Din cauza maturităţii precoce, copiii de astăzi dorm mai puţin ca altădată. Părinţii trebuie să fie atenţionaţi că somnul de după-amiază scade progresiv cu vârsta copilului. Durata somnului la copii - în primele luni de viaţă, durata somnului de zi şi noapte totalizează 15-16 ore; - la vârsta de un an se înregistrează aproximativ 12-14 ore de somn (noapte şi zi); - la 2 ani - 13 ore şi jumătate de somn (noaptea şi după-amiază); - între 4-6 ani - 11 ore şi jumătate de somn (noaptea); - între 7-10 ani somnul copilului totalizează între 9 ore şi jumătate şi 10 ore şi jumătate (noaptea); - la 13 ani - 8h/10 minute - 10h/10 minute de somn (noaptea); - la 16 ani - 7 ore şi jumătate - 8h/45 de minute (noaptea); - 18-19 ani - 7-8 ore şi jumătate de somn (noaptea). Caracterul somnului şi durata lui sunt condiţionate şi de starea afectivă a părinţilor şi în special a mamei. După vârsta de 10 luni poate să apară refuzul somnului, care nu exprimă neapărat o stare patologică. Unele dificultăţi de adormire apar însă ca urmare a angoaselor de separare şi a angoaselor nevrotice. Angoasele de separare Acestea apar deoarece, de cele mai multe ori, copilul nu suportă izolarea de mediul familial şi în special de mamă. Copilul mai mare reacţionează la frica de întuneric şi singurătate prin dialog prelungit, solicitarea ca uşile să fie întredeschise, lumina aprinsă sau solicitarea de lichide. Copilul trebuie să beneficieze de o cameră proprie de adormit, care trebuie să fie curată, uscată, însorită, bine aerisită, cu mobilier puţin şi uşor de întreţinut. Angoasele nevrotice Sunt specifice copilului care, la culcare, are idei obsedante, ca, de exemplu, frica de moarte. De obicei, insomniile la copii apar din cauza oboselii, a vizionărilor prelungite la televizor, a tensiunilor în familie înainte de culcare. Spre vârsta de 15-18 ani pot să apară coşmarurile. Acestea trebuie să îngrijoreze părinţii numai atunci când frecvenţa şi intensitatea lor cresc. În aceste cazuri este necesară consultaţia medicului neuropsihiatru.