Manolescu, onorat să fie membru corespondent al Academiei Române
Criticul literar Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei Române, afirmă într-o scrisoare postată pe site-ul prestigiosului for că se consideră onorat de prezenţa sa printre membrii corespondenţi, deşi recunoaşte că nu s-a bucurat de respingerea, luna trecută, a titularizării sale, conform Agerpres. „Meseria mea, aceea de profesor, critic şi istoric literar, pe care o practic de aproape cincizeci de ani, m-a învăţat că lucrul cel mai important când îi judecăm pe alţii este onestitatea judecăţii. Unei laude ipocrite i-am preferat dintotdeauna o judecată negativă“, declară Manolescu. Criticul declară însă că regretul de a nu fi avut şansa să se afle printre membrii titulari ai Academiei Române nu îl opreşte să se considere „onorat de prezenţa printre membrii corespondenţi, personalităţi deopotrivă de remarcabile, pe care cel mai adesea doar vârsta ori mai puţina experienţă culturală şi ştiinţifică le ţin pe o treaptă, nu mai jos, dar cea dintâi a consacrării academice“. „Nu vă ascund că rezultatul lui (al votului - n.r.) nu m-a bucurat. Dar nu pentru că l-aş fi pus la îndoială, ci, din contră, datorită respectului pe care-l port Academiei Române şi domniilor voastre, membri titulari“, mărturiseşte prestigiosul critic literar, conform Agerpres. Nicolae Manolescu menţionează că nu se numără printre „cei care consideră că Academia Română nu este la înălţimea cuvenită celei mai venerabile instituţii culturale şi ştiinţifice din ţară“. „Dacă aş fi gândit ca denigratorii ei, n-aş fi candidat în 1997 la corespondenţă şi nici în 2008 la titularizare. Sunt de acord cu aceia dintre domniile voastre care au constatat că recenta Adunare Generală s-a comportat mai responsabil decât oricare din trecut. Criteriile de titularizare şi de primire trebuie să fie severe. Le mulţumesc acelora dintre domniile voastre care au exprimat despre persoana mea aprecieri generoase şi aş vrea să mă pot convinge că le merit. Nu port nici o pică acelora care nu m-au votat şi care au socotit apoi că votul de respingere era îndreptăţit“, declară criticul. În opinia lui Nicolae Manolescu, „un vot se cuvine respectat, şi nu numai pentru că el este esenţial în orice democraţie, dar şi pentru că reprezintă opinia celor mai de seamă personalităţi ale intelectualităţii româneşti de la acest început de mileniu“.