Mărturie despre românii din sudul Ucrainei

Volumul "Românii din Bugeac pe cale de dispariţie", lansat marţi, 1 februarie, la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, aduce în atenţia opiniei publice situaţia celor 124.000 de etnici români care trăiesc în prezent în regiunea Odesa din Ucraina.

Cartea este semnată de jurnaliştii George Damian şi Cătălin Vărzaru care, în luna august a anului 2010, au întreprins o călătorie în această regiune, cândva parte a principatului medieval al Moldovei (până în 1812) şi care, ulterior, a fost succesiv înglobată în Imperiul Ţarist, apoi redată României până la anexarea la URSS pentru a fi, în prezent, teritoriu ucrainean. Călătoria celor doi jurnalişti români a durat două săptămâni, iar impresiile lor sunt sintetic formulate în Introducerea la acest volum: "Am văzut şcoli în paragină, biserici demolate, drumuri distruse, sate sărăcite. Am văzut foarte multă frică: românii din Bugeac se tem să vorbească cu jurnaliştii… De multe ori am avut impresia că am călătorit într-un colţ din Uniunea Sovietică, unde stafia temutului KGB bântuie în voie." Fără limba română în biserici şi şcoli Călătoria prin satele din Bugeac şi incursiunile în istoria recentă a regiunii i-au condus pe autorii volumului către o concluzie tristă: românii de acolo sunt supuşi unui proces de deznaţionalizare. Potrivit lui George Damian, deznaţionalizarea îmbracă, în Bugeac, forme clasice: "eliminarea limbii române din şcoli. În administraţie nici nu există limba română. Eliminarea limbii române din biserică. Mai mult, majoritatea bisericilor din această regiune au fost demolate în perioada sovietică ori folosite ca depozite, crescătorii de viermi de mătase, ba chiar ca discoteci şi cluburi. În cele care au fost renovate slujesc preoţi aduşi din Republica Moldova, care au devenit promotori ai teoriei moldoveniste. Sunt cazuri în care s-a folosit limba română în biserici, dar a dispărut prin înlocuirea preotului cu unul găgăuz, de pildă, sau rus. Sunt şi cazuri când, pur şi simplu, preotul a trecut la slujirea în limba rusă fără să dea vreo explicaţie". "Moldovenismul", în tendinţe În cifre, situaţia se poate traduce prin existenţa a tot mai puţine şcoli cu predare integrală în limba română (în prezent, au mai rămas doar 6 din cele 21, câte erau la începutul anilor â90), prin existenţa unei singure biserici româneşti, cea de la Hagi-Curda, printr-o "rubrică" nouă tot mai generoasă la ultimele recensăminte, în care românii din regiune sunt "încurajaţi" să îmbrăţişeze naţionalitatea "moldovenească". În comuna Anadol, de pildă: "şcoala are 290 de elevi. Majoritatea sunt români, declaraţi de părinţi ca etnici moldoveni. Am scris ce am văzut şi ce am auzit şi sperăm ca mărturia noastră să fie de folos românilor din Bugeac", conchid autorii cărţii lansate la Bucureşti.