Mărturie vie a lucrării Bisericii prin profesorii de teologie

La încheierea întrunirii Co­legiului decanilor Fa­cul­tăților de Teologie și Departamentelor de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, putem cu multă bucurie să așezăm această întâlnire într-un context apostolic, misionar, teologic și filantropic-social, anume modul de a registra, asuma și dezvolta teologic, duhovnicește și pastoral-misionar evenimentul Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anului comemorativ al duhov­nicilor şi mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, sub cupola de har a Chivotului Ortodoxiei poporului nostru, Catedrala Națională, Catedrala Mântuirii Neamului. Am putea așeza, într-un mod concret, și întrunirea decanilor facultăților de teologie în contextul unui pelerinaj, de data aceasta înțeles teologic și duhovnicește, ca reflecție teologică, dar și ca întărire a convingerilor profund ancorate în dreapta credință ortodoxă, în slujirea liturgică și în promovarea modelelor în educația creștină a tineretului din România prin profesorii și studenții din școlile Bisericii Ortodoxe Române, dar înscrise în cadrul lărgit al învățământului universitar din România. În acest înțeles, observăm că, de la început, colegiul decanilor a perceput întrunirea nu doar ca un exercițiu administrativ foarte important și necesar, ci mai mult ca un act de comuniune, în centru rămânând lucrarea duhovnicească întru ridicarea persoanei umane la dialogul permanent, prin rugăciune și viață curată, cu Domnul nostru Iisus Hristos, căci, așa cum arată într-un titlu Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, „omul nu este un ins neglijat și neglijabil, ci este persoana în permanent dialog cu Dumnezeu prin rugăciune”.

În prim-planul întâlnirii a stat rugăciunea de mulțumire, Te Deum-ul în Catedrala Arhiepiscopală a Dunării de Jos, unde au fost invi­tați, pe lângă decanii facultăților, tineri și îndeosebi cei de la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Apostol Andrei”, pentru ca mesajul să fie adresat direct de la persoană la persoană și de la suflet la suflet.

În al doilea rând, întrunirea a fost așezată sub inspirația de har a primului Apostol, Sfântul Andrei, care ocrotește nu doar seminarul și eparhia, ci de data asta țara și poporul român, având casă luminoasă și luminătoare Catedrala Mântuirii Neamului, iar liturgic și duhovnicește, ne întărește prin sfintele sale moaște, așezate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cel mai frumos chivot care reproduce însăși Catedrala Națio­nală.

În al treilea rând, a fost identificat modelul de teolog, de om de cultură, de patriot luminat și promotor al comuniunii - Episcopul Melchisedec Ștefănescu -, care a lucrat intens în Sfântul Sinod pentru lămurirea temeiurilor teologice, canonice și misionare pentru obți­nerea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Mai este numit „Părintele autocefaliei” și în egală măsură este fondatorul istoric al Academiei Române prin donația Bibliotecii, prin calitatea de membru și vicepreședinte al acestui for. După rugăciunea din Catedrală, s-a organizat un moment evocator, dezvelindu-se bustul său vizavi de Catedrală, la Universitate, arătându-se și prin aceasta comuniunea dintre cele două instituții-fanion ale neamului, Biserica și Universitatea, respectiv Academia.

În acest sens, întrunirea a debutat în sala Senatului Universită­ții „Dunărea de Jos”, unde toți ne-am bucurat efectiv de mesajul profund, inspirat duhovnicește din lucrarea sfinților pentru comuniune, pentru o educație pornită din inimile tinerilor, așezată în cheia academică și promovată duhovni­cește de tineret, mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, oferindu-ne un urcuș pe treptele teologiei mântuitoare și misionare. A inserat unul din textele de bază în teologia Preasfintei Treimi extinsă în umanitate prin Hristos în Duhul Sfânt în Biserică, parcă dezvoltând cuvântul părintesc de la sfințirea Catedralei Naționale din 26 octombrie. Preafericirea Sa a așezat la inimile cadrelor didactice, în calitatea de păstor, dar și de dascăl de teologie urmaș demn și vrednic al Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, coordonatele comuniunii în dreapta credință și slujirii aducătoare de armonie sufletească extinsă în armonia slujirii în societate. Acest mesaj a îndreptat toată reflecția teologică și discuțiile ce au urmat într-un soi de pelerinaj teologic spre a descoperi receptivitatea poporului credincios la teologia frumuseții care ne salvează. Decanii și teologii au înțeles de ce această întâlnire a de­venit o mistagogie, adică un în­țeles mai profund al rolului persoa­nei de a construi iubirea inter-personală pentru o viață frumoasă, atât de frumoasă ca și pictura în mozaic a Catedralei Naționale.

Al doilea mesaj, cu o profunzime tot la fel de mare, l-am primit de la academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Acesta ne-a arătat rolul mare al Bisericii, prin ierarhi de talia Episcopului Melchisedec, la consolidarea comuniunii și unității neamului. Citez: „A fost un patriot desă­vârșit, fruntaș al luptei pentru Unirea Principatelor și pentru consolidarea acestora. Omagierea sa răsplătește pe bună dreptate o viață cu rost, închinată idealurilor naționale în toate valențele sale: de călugăr teolog, de cărturar cu statornice preocupări de istorie, făcând operă de pionierat în editarea de izvoare, de om politic, și, nu în ultimul rând, ca donator, dăruind Academiei Române prețioasa sa Bibliotecă, cu peste 2.500 de volume și numeroase manuscrise”. Președintele Academiei spune: „Este bine meritat și binevenit în aceste vremuri lucrul pe care îl consa­crați întru cinstire și aducere aminte”. În același timp, preșe­din­tele Academiei Române, ca și Preafericitul Părinte Patriarh, a dorit să îl considerăm „alături de sfințiile voastre”: „Vă felicit pentru tematica inspirată a acestei întâlniri a decanilor facultăților de teologie, care așază laolaltă, într-o împreună lucrare, trei misiuni ale învățămân­tului binecuvântat de Patriarhia Română: teologică, culturală și educațională”.

Întru totul, aceste deziderate ale Bisericii și Academiei s-au adeverit pe parcursul a două zile, nu doar reflecții, ci forme de comuniune între decani, înțelegând, prin aceasta, și între facultățile de teologie, profesori și studenți, sub păstorirea înțeleaptă a Sfântului Sinod și a ierarhilor eparhioți, evident respectând normele și regulile academice ale învățământului românesc. S-a observat: calitatea umană, sacerdotală și teologică a colegilor, decanilor tineri și foarte tineri; o mărturie vie a lucrării Bisericii prin profesorii de teologie, sub inspirația lui Dumnezeu și atenta oblăduire a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Sfântului Sinod; o teologie pentru Biserică, din Biserică, pentru oameni și împreună cu toții către Dumnezeul iubirii și milostivirii. De asemenea, întrunirea a fost una de reflecție teologică, de rugăciune, dar și de experiențe misionar-pastorale, înjumătățind timpul cu diferite întruniri pe viu în Universitate și Arhiepiscopie, pentru mai buna percepției a evlaviei poporului, a misiunii preoțimii noastre și a credincioșilor, precum și a iubirii față de patrimoniu, atât în biserici, în muzee și la mănăstiri. Pe plan local, am fost aleși și binecuvântați de Dumnezeu să începem luna Sfântului Apostol Andrei sub înțeleptele reflecții arătate cu bunăvoință de reprezentanții Patriarhiei Române, în frunte cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal; de consilierul patriarhal, și decanii facultăților de teologie. Au lăsat un buchet de gânduri bune din gânduri bune, de comuniune, frățietate și dragoste, toate sub cupola de har a teologiei asumate de credincioși, care priveghează în Capitală din 26 octombrie și până acum, învățându-ne pe toți că există o Biserică-maică, slujită de fii demni. Le mulțumim din adâncul inimii celor ce au ales ca întrunirea să aibă loc la Dunărea de Jos și rămânem mai bogați prin sfaturile, îndemnurile și prezența dumnealor luminoasă. Mulțumim tuturor, îndeosebi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel!