Mărturisirea autentică, calea spre o parohie vie

Ce înseamnă o parohie vie? Cum ar trebui să fie un preot în secolul al XXI-lea? Au fost doar câteva întrebări la care părintele Petru Moga, de la Parohia „Sfântul Nicolae” din Câmpina, a răspuns celor prezenţi la conferinţa susţi­nută duminică, 11 iunie, la Biserica „Sfântul Ilie”-Gorgani din Capitală.

Cu o experienţă de aproape trei decenii de slujire pastoral-misionară exemplară, părintele Petru Moga a fost invitat să împărtăşească exemple de pastoraţie pentru crearea și menți­nerea unei comunități parohiale vii. Reuşita pastorală de la Câmpina este o realitate, dar nu o soluţie pentru altă parohie, a precizat pr. Moga, însă, în cadrul întâlnirii, a punctat câteva aspecte misionare importante de care a ţinut cont în slujirea sa. Pentru ca o parohie să fie vie, important este dialogul, cel care defineşte fiinţa umană şi prin care relaţia comunitară se concretizează. Iar mai presus decât dialogul şi apropierea dintre oameni este idealul sau ţelul comun durabil, care nu se încheie nici cu moartea. „Un asemenea ţel nu-l oferă decât Biserica. Ea aduce în faţa noastră un ţel care e menit să ne adune, să creeze legături între noi durabile în orizont veşnic. Acest ţel este foarte precis conturat în sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, când apostolii au primit o responsabilitate, o misiune în perspectiva unui viitor care însemna pentru ei mărturisirea Mântuitorului Iisus Hristos”, a spus pr. Petru Moga.

În acest context, a fost evidenţiată semnificaţia preoţiei vii prin asumarea identităţii de creştin şi a mărturisirii Mântuitorului Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat. „În momentul în care noi, preoţii, nu mai mărturisim şi dumneavoastră, de asemenea, nu mai mărturisiţi, parohia pe care o alcătuim este pusă grav sub semnul întrebării. Ce a mai rămas din parohie dacă i-ai luat nervul mărturisirii? Ce rămâne din om dacă i-ai luat vectorul acesta prin care el tinde către un ţel, prin care el îşi îndeplineşte un rost, o misiune pe care o are de la Dumnezeu în orizont veşnic? Rămân un trup şi o lume interioară care rezonează prin trup la provocările sociale, politice etc. din exterior. Creştinismul actual este în această situaţie. Ne-am pierdut nervul mărturisirii şi nu mai simţim că el trebuie să ne definească. [...] Trebuie să asumăm o condiţie incomodă a identităţii noastre de creştin, pentru ca această identitate să convingă, să lămurească, să contamineze, să poate recreştina lumea în care trăim. Toată această realitate de care vorbim şi care este comunitară trebuie să fie asumată conştient, altfel sunt scăderi care creează mari probleme, iar peste noi vor veni cei care vor şti să-şi strige credinţa lor, frizând un fel de profetism”, a reliefat pr. Petru Moga.

Întâlnirea duhovnicească s-a încheiat cu o serie de întrebări și răspunsuri.