Masteratul didactic va forma profesori „mai puțini și mai bine pregătiți”

Anul universitar 2020-2021 aduce o noutate mult așteptată în ceea ce privește pregătirea viitorilor profesori. Opt universități din țară au fost cooptate într-un program-pilot de implementare a masteratului didactic, instrument de formare inovativ, în care raportul teorie-practică este mult îmbunătățit comparativ cu clasicele module de pregătire psihopedagogică. În funcție de rezultatele acestei pilotări, masteratul didactic ar putea constitui, în viitor, singura modalitate de formare postuniversitară a corpului profesoral. Despre oportunitatea acestui tip de pregătire și despre cum va funcționa în acest an, am discutat cu prof. univ. dr. Constantin Cucoș, de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, responsabil cu implementarea și coordona­rea masteratului didactic la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Începând din acest an academic, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași va funcționa o nouă formă de pregătire a profesorilor - masteratul didactic. S-a vorbit mult, în ultimii ani, despre necesitatea introducerii acestuia în învățământul superior și iată că, în cele din urmă, a fost pus la punct un program-pilot în acest sens. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu terminologia, vă rog să explicați ce presupune acest tip de formare și cum va funcționa efectiv.

Deocamdată, este vorba despre o pilotare a unei noi forme de pregătire a corpului profesoral, legiferată încă din 2011, dar care, din păcate, se concretizează de-abia acum, nu în mod generalizat, ci doar la opt universități din țară, sub forma unui experiment controlat, universitatea noastră fiind singura din regiunea Moldovei creditată pentru așa ceva. Trebuie spus că pregătirea psihopedagogică, în cele mai multe univer­sități europene, se realizează în regim post- licență. Mai precis, după licență se „aleg apele”: unii absolvenți optează pentru ruta academică, științifică, profesională, alții pentru cariera didactică. 

Am spus-o și o mai spun: actualul sistem de pregătire a profesorilor, prin cele două niveluri ale modulului psihopedagogic, statuat de circa 20 ani, cu toate că a reprezentat un progres față de sistemul de pregătire anterior, bazat pe mai multe discipline cu profil psihopedagogic infuzate în programul academic, se dovedește a fi greoi, costisitor, energofag, ineficient și slab inductor de responsabilitate pentru absolvenți - viitorii profesori. Nu a existat o selecție relevantă la intrare în parcurgerea modulului psihopedagogic, mult timp nefiind nici o opreliște, iar selecția actuală, prin interviu, nu asigură o discriminare valorică pe criterii de aptitudini psiho-relaționale sau mo­tivații particulare în raport cu profesiunea didactică. Nici măcar o treime dintre cei care finalizează pregătirea didactică nu ajung să se integreze în sistem. 

Masteratul didactic, „un sistem puternic selectiv”

Ce beneficii aduce masteratul didactic în pregătirea viitorilor profesori față de clasica formare prin acele module psihopedagogice pe care studenții care optează pentru o carieră didactică le urmează din timpul fa­cultății?

Sunt mai multe beneficii. Va fi un sistem economic și eficient, care va asigura o mai bună pregătire didactică prin mărirea ponderii practicii pedagogice, a metodicilor aferente, în raport cu pregătirea strict teoretică. Practica pedagogică va fi diversificată și nu se va restrânge doar la tradiționalele lecții de observații sau de probă, ci va viza întreaga procesualitate școlară, de la participarea la activitățile didactice la cele extracurriculare, incluzând și participarea la secvențe administrative, ședințe cu părinții, întruniri ale consiliilor de ad­mi­nistrație, activități educative, construcții de secvențe curriculare, materiale didactice, consultații, meditații etc. În plus, distribuirea acesteia se va face în toate cele patru semestre și, ca să înțelegeți ponderea ei, vă fac cunoscut faptul că în primul semestru vor fi șase ore, iar în următoarele trei semestre câte opt ore pe săptămână. Desigur, un rol deosebit îl vor avea mentorii din preuniversitar, cu care vom realiza un veritabil parteneriat.

În altă ordine de idei, va fi un sistem puternic selectiv, încă din start. Se va lucra în forma­țiuni de studiu și de activități practice mici, ceea ce va conduce la un plus în ceea ce privește profunzimea formării competențelor specifice și monitorizarea cursanților. Peste pregătirea de specialitate, acumulată în perioada licenței, se vor adăuga, firesc, componente metodice, psihopedagogice, specialitate aplicată ce se predă efectiv în gimnaziu sau liceu. 

Cu masteratul didactic se va trece de la un model „cantitativist” la unul mulat pe calitate, în concordanță cu nevoile reale ale sistemului de învățământ. Așadar, nu mulți, „ca să fie acolo”, ci mai puțini și mai bine pregătiți.

Cum vor funcționa aceste două tipuri de pregătire pe perioada pilotării masteratului didactic?

Pe perioada pilotării, vor coabita ambele formule de pregătire, cea tradițională (modulele psihopedagogice - n.r.) fiind prioritară prin natura lucrurilor. De altfel, numărul de locuri pentru masterat didactic este deosebit de restrictiv în acest an academic - doar câte 50 de locuri la cele opt universități. După cei doi ani, absolvenții masteratului didactic vor avea aceleași drepturi precum colegii lor care urmează modulele actuale. Desigur, după previzibile și necesare corectări, calibrări, corecții ale programului ce se pilotează, inclusiv în ceea ce privește prezența sau ponderea unor discipline, factorii decidenți vor hotărî ce se va întâmpla pe mai departe. Dar este de așteptat ca actualul sistem de formare să fie înlocuit total cu masteratul didactic.

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, printre puținele care organizează masterat didactic

La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” va exista masterat didactic în acest an universitar doar la facultățile de Teologie Ortodoxă, Biologie, Educație Fizică și Sport, Geografie și Fizică. De ce nu și la celelalte facultăți? Există anumite criterii de eligibilitate pentru a intra în acest program-pilot?

Decanatele au fost solicitate, prin Rectorat, să dispună de asumarea masteratului didactic în mod autonom. Inițial, a fost de acord și Matematica, dar s-a retras. De altfel, consemnul dat de minister, deocamdată, este cel de a opta și de a nu obliga pe nimeni. Doar aceste fa­cultăți și-au exprimat dorința de a organiza și masteratul didactic, alături de continuarea formei deja existente, celelalte facultăți asigurând pregătirea profesorală doar prin module. 

Trebuie spus că acest program-pilot va fi însoțit și de un proiect de tip POCU (Programul Operațional Capital Uman - n.r.), care să susțină și să motiveze atât cursanții, cât și formatorii. Sunt mari șanse ca acest proiect să fie aprobat, ceea ce va conduce la burse, înzestrare cu instrumentar informatic, acces la mobilități în străinătate pentru cei antrenați în proiect. În orice caz, cele 50 de locuri sunt bugetate, ceea ce asigură baza pregătirii prin masterat didactic, cu sau fără proiectul suplimentar. E foarte posibil, în funcție de solicitări, să suplimentăm numărul de locuri pe bază de taxe. Mă bucur că printre aceste facultăți este și cea de Teologie Ortodoxă, ceea ce demon­strează interes și responsabilitate pentru a avea profesori de religie bine pregătiți.

Ce alte universități din țară implementează acum masteratul didactic?

În conformitate cu Ordinul de Ministru nr. 4524, din 12 iunie 2020, privind înfiinţarea şi organizarea programelor universitare de master didactic, universitatea noastră se alătură, în acest program-pilot, Universității din Bucureşti, Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj- Napoca, Universității de Vest din Timişoara, Universității Politehnica din Bucureşti, Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Universității „Ovidius” din Constanţa și Universității din Craiova.

Vorbim, deocamdată, despre un program- pilot. Va fi acesta extins la nivelul tuturor instituțiilor de învățământ superior? 

Depinde. Actuala legislație privilegiază acele universități unde există deja facultăți de psihologie și științe ale educației, sub patronajul cărora se pot organiza - curricular, strategic, economic - astfel de rute de pregătire. Agenția Română de Asigurare a Calității în Învăță­mântul Superior (ARACIS) are criterii deja stabilite de acreditare - cine va trece de filtrul calitativ aferent va putea organiza masterat didactic. Cine nu dorește sau nu îndeplinește aceste cerințe, nu. 

În ce măsură masteratul didactic pune accent pe aptitudinile pedagogice ale viitorilor profesori? Vă întreb pentru că, se știe, există nu­meroase situații în care acele module psiho­pedagogice erau urmate otova, de către toți absolvenții de studii superioare, fie că aveau sau nu aptitudini pentru meseria de profesor, ca un fel de plan B, de rezervă, la care să revină în cazul în care inserția pe piața muncii nu le-ar fi adus satisfacțiile dorite.

Da, este adevărat, actualmente modulul psiho­pedagogic este facultativ și este perceput ca o „supapă de siguranță” pentru o eventuală virare spre cariera didactică, dacă altceva nu se ivește în cale.

Conștientizarea importanței statutului profesional se manifestă, de multe ori, mai târziu, după intrarea în sistem și ceva experiență la catedră. Ne gândim să introducem, chiar la nivel de licență, pentru o „pregustare” a statutului profesoral, discipline facultative cu conotație didactică - de pildă, „Introducere în pedagogie”, „Psihologia educației” etc., pentru a oferi studentului o serie de preachiziții legate de profesorat. Dacă studentul le va parcurge, va afla câte ceva despre varianta sau finalitatea didactică a pregătirii sale de specialitate și, în plus, va beneficia de echivalarea acestor discipline deja parcurse la nivelul masteratului didactic. Însă, se vor impune, cu siguranță, un veritabil concurs și o probă de aptitudini la intrarea la masterat, chestiuni cu privire la care, deocamdată, legislația emisă este deficitară.

„Teoreticul, metodicile de specialitate și practicile ocupă câte o treime”

Dar legat de formarea prin masterat didactic, în ce măsură s-a ajuns la echilibrul atât de mult dorit și intens discutat dintre partea teoretică a formării și pregătirea practică? Pentru că mulți dintre absolvenții de module psihopedagogice sunt nemulțu­miți de încărcarea teoretică și de faptul că se pune infinit mai puțin accent pe practica pedagogică.

Este clar, actualul sistem de formare inițială privilegiază teoreticul în dauna practicului, aplicativului. Programul de masterat vine cu un plan de învățământ în care teoreticul, metodicile de specialitate, practicile ocupă câte o treime. Raportul teoretic-aplicativ se va schimba radical. Nu trebuie subestimată nici dimensiunea de specialitate. 

Pilotarea vizează o formulă simplă, pe care o prevede ordinul referitor la masteratul didactic. Se va viza cu siguranță, după pilotare, și o altă oportunitate presupusă de masteratul didactic: profesionalizarea secundară, adică predarea unei a doua discipline, prin acumularea unor credite la discipline de specialitate din același domeniu. De pildă, prin masteratul didactic vei putea preda fizica, dar și chimia, dacă studentul urmează și un pachet de discipline în specializarea chimie, în număr de 90 credite. Ordinul de ministru prezent are în vedere și o astfel de perspectivă, dar din rațiuni de timp, logistică și resurse, pornim și pilotăm masteratul didactic, deocamdată, prin formarea monodisciplinară.

Într-un articol pe care l-ați publicat pe blogul dumneavoastră la începutul acestui an atrăgeați atenția că pregătirea precară a unei părți a cadrelor didactice nu poate fi îndreptată numai prin introducerea masteratului didactic, că „trebuie intervenit și la nivel legislativ, curricular, strategic, procesual, evaluativ, deontologic”. Cu alte cuvinte, masteratul didactic, luat individual, nu poate fi considerat formula salvatoare. Ce alte măsuri concrete, care să însoțească masteratul didactic și să genereze rezultate mai bune în pregătirea profesorilor, consi­derați că ar trebui luate urgent?

Pregătirea profesorilor e doar o secvență ce stă la baza bunei funcționări a învățământului, care trebuie complementată de reformări și calibrări calitative ale celorlalte componente ale învățământului. Degeaba pregătești profesori buni, dacă sistemul nu-i valorizează sau nu îi motivează suficient. Sau sunt obligați să predea după programe defazate sau prost construite. Sau dacă nu dispun de suficientă autonomie în a decide ce, cum, prin ce mijloace să facă educație. Dacă nu venim cu un sistem de intervenții integrate sau corelate și nu coroborăm formarea profesorilor cu restul determinantelor sistemului de învățământ, nu avem șanse să schimbăm lucrurile înspre mai bine.