Memoria Bisericii în imagini: Biserica Cretzulescu de altădată

Este una dintre bisericile reprezentative ale Bucureştilor. A fost ridicată între 1720-1722 de către boierul Iordache Creţulescu şi soţia sa, Safta, una dintre fiicele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu. Locul ctitoriei a fost ales la bariera de nord a oraşului, la intrarea dinspre Podul Mogoşoaiei, în locul numit „Puţul cu zale“. În jurul noii biserici a fost construit un han, care aducea venituri importante. Clădirea hanului Cretzulescu a rezistat până în 1920, când a fost demolat, pentru lărgirea Căii Victoria. Biserica are elemente de stil brâncovenesc, fiind construită în formă de cruce, cu o turlă pe naos şi alta, cu funcţie de clopotniţă, pe pronaos. Faţada are două registre formate din panouri dreptunghiulare, în partea inferioară, şi arcaturi alungite, în cea superioară. Iniţial, biserica a fost tencuită, însă la restaurarea din 1935-1936 faţada a rămas în cărămidă aparentă. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis, format din coloane din piatră, care în partea de sus formează arcade simple. Pictura din pridvor este cea originară, însă cea interioară a fost executată de Gheorghe Tattarescu între 1859-1860. În perioada comunistă s-a încercat demolarea ei, însă a fost salvată de arhitecţi din vremea aceea. După 1990, a fost restaurată din nou, deoarece fusese afectată grav de împuşcăturile din timpul evenimentelor din 1989.