Acum 505 ani, în 1521, la Câmpulung Muscel, vechea capitală a Ţării Româneşti, a fost redactat primul document scris, compact şi unitar, din câte sunt cunoscute până astăzi în limba română: „Scrisoarea
01 Iul, 2026
Prima Constituție care stabilea numele țării România
Acum 160 de ani, la 1/13 iulie 1866, Carol I (domnitor între 1866-1881, apoi rege al României între 1881-1914) promulga noua Constituţie, întemeiată pe principii democratice, unul din actele fundamentale de edificare a României moderne. A fost adoptată în unanimitate, cu două zile înainte de Adunarea Constituantă, iar domnitorul Carol I depusese jurământul cu o zi înainte, se arată în lucrarea „Istoria românilor”, apărută sub egida Academiei Române, scrie Agerpres.
Constituţia de la 1866 a fost redactată după modelul Constituţiei Belgiei, din februarie 1835, considerată atunci cea mai avansată în plan european, şi consacra unitatea şi indivizibilitatea statului, stabilea pentru prima oară oficial denumirea de România, în locul celei de Principatele Unite, şi statua drapelul naţional tricolor (albastru, galben şi roşu). Proclama, totodată, principiul suveranităţii naţionale, principiul separaţiei puterilor în stat (legislativă, executivă şi judecătorească), principiul responsabilităţii ministeriale, libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţeanului, guvernare reprezentativă.
Structurată pe opt titluri şi 133 de articole, Constituția consacra, ca formă de stat, monarhia constituţională, ereditară în familia principelui Carol, în linie directă masculină, succesorii fiind crescuţi în religia ţării. A suferit modificări în 1879, 1884, 1917, rămânând în vigoare până în martie 1923, când a fost promulgată o nouă Constituţie.
.jpg)
