Memoria Bisericii în imagini: Mitropolitul Ghenadie Petrescu cel nedreptăţit

Provenit dintr-o familie de negustori din Bucureşti, la vârsta de 14 ani Gheorghe Petrescu intra în Mănăstirea Căldăruşani, de lângă Capitală, încurajat de un ieromonah, rudă a mamei sale. Fiind remarcat de mitropolitul Nifon, a fost trimis să înveţe la şcolile de la Stelea şi Domniţa Bălaşa din Bucureşti, apoi a fost tuns monahal, cu numele de Ghenadie, şi hirotonit ca ierodiacon, respectiv ieromonah. În 1875 a fost hirotonit ca arhiereu-vicar la Episcopia Argeşului, cu titlul „Piteşteanul“, apoi, un an mai târziu, a fost ales ca episcop eparhiot. În 1893 a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, într-o perioadă în care catolicismul, prin factorii săi, diferiţi politicieni veleitari, oameni de cultură de credinţă catolică, chiar şi regele Carol I, exercitau numeroase presiuni pentru „unirea“ Bisericii Româneşti cu Biserica Romei. Prin diverse intrigi şi presiuni politice, la 20 mai 1896 mitropolitul Ghenadie Petrescu a fost înlăturat din scaun, stabilindu-se la Căldăruşani. Deşi a fost reabilitat, nu şi-a recăpătat scaunul mitropolitan, până la sfârşitul vieţii rămânând la mănăstirea sa de metanie pe care a refăcut-o şi a înzestrat-o cu numeroase proprietăţi.