Memoria Bisericii în imagini: Părintele Gheorghe Dragomirescu din Lopătari

Născut în 1915, într-o familie de ţărani săraci din Blăjani, judeţul Buzău, Gheorghe Dragomirescu a urmat Seminarul „Chesarie Episcopul“ din Buzău, apoi, din salariul de cântăreţ la biserica din satul natal, cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. După mai multe slujiri în parohia Mărăcineni şi Mănăstirea Barbu, în anul 1946 a fost numit în parohia Lopătari, judeţul Buzău. În perioada interbelică, din dragoste pentru semenii săi şi credinţă, a fost animat de curentele politice care propagau schimbarea spirituală a ţării. S-a afirmat permanent împotriva utilizării violenţei ca mijloc de impunere politică în stat, fiind un sprijin spiritual şi material pentru credincioşii săi. Aşa i-a ţinut permanent lângă altarul parohiei în care slujea. Acest lucru s-a văzut atunci când, arestat şi judecat de autorităţile comuniste în 1949, toţi credincioşii din parohie, inclusiv reprezentanţii organizaţiilor comuniste, cereau eliberarea sa, deoarece susţineau nevinovăţia preotului Dragomirescu. Rezultatul a fost condamnarea la un an de închisoare, comutată cu anul de detenţie şi anchete extrem de dure din arestul Securităţii Buzău. Pe fondul arestărilor din 1959, părintele a fost reţinut din nou şi inclus într-un grup subversiv, împreună cu mai mulţi credincioşi apropiaţi, fiind suspectat de „uneltire contra ordinii sociale“. A fost din nou anchetat, dar în noaptea de 27 spre 28 august 1959 a trecut la cele veşnice. Pentru acoperirea crimei, responsabilii din Securitate au dispus trimiterea lui în justiţie, astfel încât, la 7 octombrie 1959, părintele era condamnat la nouă ani închisoare corecţională! Unele mărturii arată că părintele ar fi fost sugrumat cu sârmă ghimpată.