Micul catehism: Vrăjtoriile erau interzise în Vechiul Testament
Cartea Deutoronom a Sfintei Scripturi ne arată că Dumnezeu le-a interzis evreilor să folosească prevestirile sau jocurile de preziceri, să cerceteze sunetele ori zborurile păsărilor sau să treacă peste foc pe copiii lor, crezând astfel că îi purifică: „Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântator, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii.“ Iar în Levitic porunceşte acestea şi adaugă nu numai să nu facă cineva vrăjitorii de acest fel, dar nici să nu meargă la cei care le fac, ca să nu se întineze de la ei: „să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi... nu veţi urma pe ventriloci şi după descântători nu vă veţi duce, să nu vă întinaţi prin ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru“. Aceste interdicţii au fost date deoarece toate iniţiativele menţionate sunt necurate înaintea lui Dumnezeu şi distrugătoare pentru toţi cei care apelează la ele; de aceea, Dumnezeu a ameninţat cu îndepărtarea pe toţi care ar fi apelat la vrăjitori: „Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta“ (Deuteronom 18, 12).
Un mare păcat săvârşesc atât cei care se ocupă cu vrăjile, cât şi cei care apelează la vrăjitorii pentru a-şi rezolva diferite probleme, adevăr arătat de profetul Samuel, atunci când l-a certat pe Saul, zicându-i: „căci păcat este vrăjitoria“ (I Regi 15, 23).
Potrivit profetului Iezechiel, cei care fac vrăjitorii şi farmece şi observări ale păsărilor nu le pot fi de folos celor vrăjiţi şi fermecaţi şi nici fermecătorii şi cei care fac alte vrăjitorii nu au parte de vreun câştig real, ci fără folos cele două părţi se ostenesc: „Vedeniile ce le-aţi văzut nu sunt ele, oare, deşarte şi prevestirile ce le-aţi rostit nu sunt ele, oare, mincinoase?“ (Iezechiel 13, 7). Iar înţeleptul Sirah întăreşte cele spuse de Iezechiel: „Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt...“ (Sirah 34, 5).