Mitropolitul Ioannis Zizioulas al Pergamului, cărturarul străjer al credinței și comuniunii

Ierarh cunoscut în întreaga lume, Ioannis Zizioulas a fost un teolog erudit, preocupat de Eclesiologie și Euharistie, precum și de relația dintre episcop și comunitate, alcătuind numeroase lucrări, studii de teologie sau articole publicate în Grecia și în diferite locuri ale lumii.

Mitropolitul Ioannis Zizioulas s‑a născut în Grecia, în localitatea Kataphygion, nu departe de Kozanis, la 10 ianuarie 1931. A urmat studii de teologie la Tesalonic, Atena, apoi la Harvard, sub coordonarea cunoscutului teolog George Florovsky.

Universitatea din Atena i‑a acordat, în anul 1965, titlul de doctor în teologie, în urma susținerii, după o asiduă muncă de cercetare, a lucrării Unitatea Bisericii în Sfânta Euharistie și în Episcop, în primele trei secole.

A predat Teologia Dogmatică la universități celebre din lume: Edinburgh, Glasgow și Tesalonic. A fost profesor invitat la universitățile din Geneva, Londra și la cea Gregoriană din Roma, pentru a susține prelegeri de teologie. A conferențiat în multe locuri de pe întreg mapamondul.

Inspirat de Dumnezeu, cu pricepere întru cele ale cercetării, Mitropolitul Ioannis Zizioulas și‑a dăruit viața Cuvântului, fiind un apologet contemporan pe care Biserica l‑a avut ca adevărat străjer al unor prețioase comori.

Ierarhul Mitropoliei Pergamului a fost prieten de nădejde al Bisericii Ortodoxe Române, participând la întruniri teologice, unde a cunoscut și a fost remarcat de mulți ierarhi români înainte de 1989, dar și după aceea. Apare frecvent în evocările celor care l‑au întâlnit în perioada respectivă la sesiunile internaționale pe teme intercreștine, contribuind la intensificarea dialogului dintre Biserica Ortodoxă și diferite culte creștine.

Apreciat și citat adeseori în numeroase lucrări, Mitropolitul Ioannis a fost criticat frecvent pentru apropierea de Occident, deși dorința sa a fost de a împlini testamentul Mântuitorului, Care S‑a rugat ca toți să fie una (Ioan 17, 21). A avut, în acest sens, o activitate îndelungată și prodigioasă, cu eforturi susținute, cu nenumărate călătorii pe care le‑a făcut în întreaga Creștinătate, în speranța de a găsi calea apropierii.

A propovăduit Adevărul, care l‑a făcut liber în exprimare, fiind încredințat că învățătura creștină trebuie păstrată și transmisă neștirbită, fără concesii și intervenții subiective, în detrimentul veridicității și autenticității.

Invitat adeseori în nume personal sau ca delegat al Patriarhiei Ecumenice la evenimente importante, era ascultat cu vădit interes. Ținea mult la părerile personale, bine documentate și argumentate teologic. Era antrenat în dialog, evidențiind o teologie mărturisitoare, ancorată permanent în spiritualitatea ortodoxă. Accepta greu alte păreri ori opinii contrare. A adoptat uneori disputele cordiale și constructive. În câteva situații a apreciat, în mod special, lucrarea Bisericii Ortodoxe Române și a pledat pentru ea.

Alături de unii ierarhi cunoscuți ai vremii sale, precum Mitropolitul Stylianos Harkianakis din Australia sau Mitropolitul Kallistos Ware, Mitropolitul Ioannis Zizioulas a făcut parte din comisii importante de dialog, întâlnirile respective rămânând în istoria recentă a Bisericii.

A fost colaborator apropiat al Patriarhilor Dimitrios I și Bartolomeu I ai Constantinopolului, fiind reprezentant de nădejde al Tronului Ecumenic în diferite situații delicate.

Îmi amintesc de prezența sa la Atena, în perioada vremelnicei mele șederi în capitala Greciei.

Mitropolitul Ioannis Zizioulas era atunci singurul ierarh grec care fusese ales membru al Academiei din Atena. O cinste deosebită.

Cu ani în urmă aflasem de existența în Academie a unor teologi și cărturari apropiați Bisericii, dar prezența unui ierarh într‑un asemenea for era ceva nou. La puțin timp după plecarea mea de la Atena, Ioannis Zizioulas a devenit președinte al Academiei Ateniene. Chiar dacă mandatul de președinte al Academiei durează doar un an, alegerea sa în această demnitate însemna o cinstire pentru Biserică, fiind singurul cleric care a condus prestigioasa instituție.

Evoc și vizitele pe care le‑a făcut în România, într‑una dintre ele însoțindu‑l pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și slujind la Catedrala Patriarhală din București, în anul 2011. Eram Mare Eclesiarh al catedralei și m‑am implicat în desfășurarea momentelor liturgice. Vizita Patriarhului Ecumenic a fost receptată cu deosebită bucurie.

În anul acela, temperaturile scăzute au încercat numerosul sobor de ierarhi, preoți și diaconi care a oficiat Sfânta Liturghie în Altarul amenajat în aer liber, pe esplanada Catedralei Patriarhale, cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Pentru Mitropolitul Ioannis Zizioulas, neobișnuit cu astfel de temperaturi și cu Liturghii în exteriorul lăcașului de cult, cele câteva ore de slujire au devenit o adevărată provocare. Îndată după terminarea slujbei, la agapa care a urmat și la discuții, s‑a dovedit a fi atent și bucuros de comuniunea euharistică cu ierarhii Bisericilor surori, prezenți la hramul Catedralei Patriarhale.

De asemenea, relev cu bucurie momentul prezenței Mitropolitului Ioannis în Aula Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, alături de Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, cu prilejul aceluiași hram, când li s‑a dăruit o copie a actului prin care Patriarhul Ecumenic Sofronie al Constantinopolului a conferit, în data de 10 octombrie 1776, Mitropolitului Țării Românești (Ungrovlahiei), Grigorie al II‑lea (1760‑1787), titlul de Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei. Probabil că până atunci Mitropolitul Ioannis Zizioulas nu văzuse actul în original. Copia fidelă a acestuia i‑a adus teologului grec lumina certitudinii cu privire la acest subiect și a generat un dialog pe marginea lui.

Patriarhul Românei l‑a cinstit cu daruri și distincții, iar ierarhul grec a vorbit inspirat, ca un apreciat teolog al eclesiologiei euharistice și promotor al unității Bisericii.

Mitropolitul Ioannis Zizioulas s‑a dovedit a fi un ierarh special din multe puncte de vedere, datorită experienței bogate pe care a acumulat‑o în nenumăratele sale călătorii de studii, atât în Grecia, cât și în alte locuri din Europa, sau dincolo de Ocean. A cunoscut realitatea din toate Bisericile Ortodoxe surori, pe care le‑a vizitat în calitate de profesor de teologie, conferențiar și emisar al Patriarhului Ecumenic.

A lucrat mult și a publicat în multe limbi, fiind preocupat de subiecte actuale și, în același timp, de discuțiile teologice purtate în cadrul dialogurilor intercreștine.

Dincolo de atitudinea sobră și, uneori, chiar foarte fermă față de interlocutorii și participanții la diferite întâlniri teologice, Mitropolitul Ioannis Zizioulas avea farmecul său; se bucura asemenea unui copil, aprecia lucrările deosebite pe care le întâlnea, dar și oamenii care slujeau Biserica, întreținând legături de prietenie cu ierarhi, teologi ori cărturari din întreaga Creștinătate, printre care și unii din Biserica Ortodoxă Română, pe care i‑a întâlnit adeseori.

El se adaugă unui șir de propovăduitori ai învățăturii ortodoxe, deschizători de drumuri și luptători pentru unitatea Duhului.

Mitropolitul Ioannis Zizioulas nu a fost doar un neobosit călător și inspirat teolog, ci și un arhipăstor încercat, iubind scaunul episcopal pentru care a fost hirotonit.

Pergamul, în limba greacă Pergamon sau Pergamos, oraș grecesc situat în Asia Mică, în regiunea Eolia, nu departe de Marea Egee, a devenit capitala Regatului Pergam în perioada elenistică. Este citat în Cartea Apocalipsei, fiind între cele șapte Biserici.

Biblioteca din Pergam era deosebit de cunoscută, numărându‑se printre marile biblioteci ale Greciei antice. După sistarea exportului de papirus de către Ptolemei, slujitorii bibliotecii au inventat pergaminul sau pergamena, după numele orașului, realizată din piele fină de vițel, care a fost un predecesor al hârtiei de calc. Biblioteca număra, la acea vreme, 200.000 de volume.

Dacă Biserica din Efes a pierdut dragostea dintâi, iar Smirna a dat un număr însemnat de martiri (mărturisitori) în timpul prigoanelor, despre Biserica de la Pergam și regiunea respectivă aflăm din Cartea Faptele Apostolilor: Venind la hotarele Misiei, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i‑a lăsat. Şi trecând dincolo de Misia, au coborât la Troa (Faptele Apostolilor 16, 7‑8).

În a doua călătorie misionară, Apostolul Pavel a trecut prin zona cetății Pergam, unde a predicat Evanghelia. Nu cunoaștem cu exactitate până când și‑a continuat existența Biserica din Pergam. Cert este că păstorirea Mitropolitului Ioannis Zizioulas a adus în discuție și a rememorat istoria strălucitoare a Bisericii din primele veacuri.

Vremelnica petrecere pe acest pământ a Mitropolitului Ioannis Zizioulas a adus lumină și claritate în expunerea Teologiei Ortodoxe. Oameni aidoma ierarhului pomenit sunt rari. Biserica are mereu nevoie de apostoli, cu minte luminată, râvnă sfântă și har, prin care învățătura Mântuitorului Hristos să se răspândească asemenea razelor soarelui, când răsare după culmile munților...