Monahiile de la Florești, chipuri de mironosițe slujitoare Domnului

Duminica Femeilor ­purtătoare de mir reprezintă sărbătoarea femeii creștine. Modelul femeii creștine prin excelență este Maica Domnului. Femeile mironosițe au ­înfruntat din dragoste pentru Hristos pericolele, atunci când ucenicii se ascundeau, și au mers la mormântul Acestuia ­pentru a-I aduce jertfa dragostei lor. Poposim astăzi pe meleagurile Clujului și ne îndreptăm către Florești, cea mai mare comună din ­România, unde în satul Tăuți se află o ­mănăstire închinată ­Maicii Domnului.

Monahii au fost și sunt și astăzi cei care au continuat forma autentică de viață creștină.

Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” de la Florești, înființată cu binecuvântarea IPS Bartolomeu Anania în 1994, este întotdeauna plină, atât de praznicul Învierii, dar și în celelalte duminici de peste an. Biserica a fost sfințită în 2010. Mănăstirea, ca loc de reculegere și rugăciune, este lăcașul binecuvântat pentru practicarea virtuților. Aici își găsesc pacea mulți creștini din Cluj și împrejurimi datorită atmosferei deosebite, a celor doi duhovnici, părinții protosingheli Visarion Pașca și Anastasie Berbecel, și a maicilor deosebit de primitoare, îndrumate de stavrofora Teodora Cîmpan. Aici se slujește zilnic Sfânta Liturghie. În cursul săptămânii, cei mai mulți cre­dincioși vin la mănăstire vineri seară, atunci când se săvârșește Taina Sfântului Maslu. Pe lângă mănăstire funcționează și un așe­zământ pentru copii, „Sfântul Onufrie”, menit să adăpostească orfani de toate vârstele.

Icoana de hram a mănăstirii a fost pictată în Sfântul Munte la Schitul Prodromu de către părintele Modest Moldovan. Mănăstirea deține și părticele din moaștele unor sfinți foarte dragi nouă și grabnic ajutători: Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei, Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Ioan Rusul și Sfântul Cuvios Onufrie.

Iubirea monahiilor față de oameni îi vindecă de neputințe

Pe maica stareță o definesc cel mai bine generozitatea, grija față de bolnavi, căci mai multe persoane aflate sub tratament medical beneficiază de cazare la mănăstire. Mulți credincioși bolnavi vin aici pentru a cere tămăduire de la Maica Domnului și de la acești sfinți bineplăcuți lui Dumnezeu și unii dintre ei, chiar dacă nu găsesc aici deplin tămăduirea trupească, află liniștea sufletească.

Ascultările principale ale maicilor sunt participarea la toate slujbele Bisericii, croitoria, unde câteva maici trudesc în atelier, bucătăria, care este o ocupație esențială pentru orice mănăstire, deoarece ea exprimă dragostea de aproapele. Credincioșii de mai departe sau de mai aproape sunt adesea poftiți la masă, unde se bucură de agapa frățească a călugărițelor, semn al purtării de grijă față de semeni. La bucătărie, rânduiala este ca întotdeauna să trudească o maică și altă maică să ajute. Maicile Fanuria, Ecaterina, Ioana, Irina, Ana, Marta, Teofana, Parascheva, Antonia se întrec între ele pentru a pregăti bucate cât mai bune și mai hrănitoare.

Ascultarea înseamnă mucenicie și Liturghie

O altă ascultare este legată de cuptorul de făcut pâine. Pâinea este destinată atât consumului din mănăstire, cât și vânzării, pentru a obține fondurile necesare susținerii șantierului mănăstirii.

Bineînțeles, arhondaricul sau pregătirea camerelor pentru oaspeți este iarăși o ascultare importantă în orice mănăstire, căci adesea grupuri de turiști poposesc pentru o noapte sau două la mănăstirea din Florești, chemați de Maica Domnului pentru a se ­bucura de ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu.

La Florești mai există și un atelier de pictură în care monahia Iustiniana Kiraly trudește la realizarea icoanelor pe sticlă specific transilvănene, inspirate din modelele tradiționale de la Șcheii Brașovului, Nicula. Monahia ­Iustiniana este deja cunoscută ca iconar pe sticlă, participând și în cadrul mai multor expoziții cu ­lucrări deosebite. 

Dedicându-ne lui Dumnezeu, slujim aproapelui nostru

Părintele Visarion Pașca este originar din Maramureș și măr­tu­risește că încă din copilărie a fost atras de viața de mănăstire, în timpul liceului frecventând adesea Mănăstirea Rohia, unde își petrecea vacanțele. În 1988, părintele Visarion a intrat frate la Mănăstirea Nicula, unde a petrecut 12 ani și a parcurs toate treptele ierarhiei, până la ascultarea de stareț. Părintele consideră că mănăstirile din zilele noastre sunt mănăstiri misionare. Ca preot este adesea solicitat la spital, la penitenciar, la așe­zăminte sociale, dar și la diversele evenimente care au loc în ­familiile credincioșilor sau în ­parohiile apropiate. Părintele ­Visarion se ocupă și de Așeză­mântul „Sfântul Onufrie”, al cărui proiect a fost inițiat în anul 2013, piatra de temelie fiind pusă de IPS Mitropolit Andrei chiar de sărbătoarea patronului acestui așezământ. Aceasta a fost o dorință a IPS Bartolomeu Anania pe care părintele se stră­duiește să o îndeplinească. Copiii pot învăța de la modelul de viață al Sfântului Onufrie, care a vrut să Îl hrănească pe pruncul Hristos.

„Pentru mine viața de mănăstire înseamnă a-L sluji pe Dumnezeu mai presus de orice, dar în același timp și pe aproapele, pentru că, deși retras în mănăstire, călugărul nu trebuie să se roage numai pentru el, ci și pentru cei din lume”, spune părintele Visarion. „Lumea de astăzi este tulburată pentru că ea caută modele în altă parte. Adevăratul model este Hristos Care ne oferă totul: pace, bucurie, liniște și, mai presus de toate, viața veșnică.”

Părintele Anastasie este originar tocmai din cealaltă parte a țării, din apropierea Bucureștilor. A fost o vreme profesor de religie până ce s-a decis să intre în monahism și a devenit duhovnic al Mănăstirii Florești. „Duhovnicii sunt niște medici de suflete, afirmă părintele Anastasie, pentru că oamenii vin la mănăstire ca să se vindece. Duhovnicul trebuie să aibă zel apostolic, să fie un purtător al iubirii discrete față de Dumnezeu și de fiii duhovnicești.”

La Sfintele Paști, curtea mănăstirii s-a umplut de oameni veniți aici ca să ia Lumină, lumina învierii în casele, dar și în viețile lor. La Sfânta Liturghie au participat obștea de maici și credin­cioșii. După Liturghia de Înviere a urmat agapa frățească la care s-au bucurat numeroși credin­cioși, ea însăși fiind o continuare a ­Liturghiei. După cum Hristos a șezut cu ucenicii și apostolii Săi la masă, așa șade El și astăzi în mijlocul nostru, cu toți cei care vor să Îi urmeze.