„Monahul Sebastian a purtat în viaţă crucea încercărilor şi a gustat din paharul amar al umilinţelor”

Am aflat cu durere de trecerea la cele veşnice a monahului Sebastian Şcheuleac, cunoscut vieţuitor al Mănăstirii Putna şi întâiul egumen al reînfiinţatului Schit Sihăstria Putnei, după trecerea celor 200 de ani de pustiire şi părăsire din vremea stăpânirii austro-ungare şi a regimului comunist.

În anii păstoririi noastre la Iaşi, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, am avut bucuria de a cunoaşte hărnicia şi evlavia, vorba înţeleaptă şi privirea luminoasă de pe chipul monahului Sebastian, aflat atunci între vieţuitorii de frunte ai Mănăstirii Putna, ca econom al ei, mănăstire condusă cu înţelepciune de părintele arhimandrit Iachint Unciuleac. De numele său se leagă importante realizări administrative din ctitoria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, printre care şi reconstruirea Palatului Domnesc, din incinta voievodalei mănăstiri, a cărui zidire s-a făcut prin purtarea de grijă şi atenta supraveghere a vrednicului de pomenire patriarh Teoctist Arăpaşu, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.

Ca arhipăstor al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în una din vizitele canonice pe care le-am efectuat în Bucovina, am ascultat dorinţa unui grup de părinţi din obştea Mănăstirii Putna de reînfiinţare a Schitului Sihăstria Putnei, pentru a repara o nedreptate săvârşită în trecut. Cu priceperea şi hărnicia monahului Sebastian, ajutat de mulţi credincioşi din diferite zone ale ţării, pe ruinele de altădată ale fostului schit s-a ridicat o frumoasă biserică de piatră şi s-au auzit din nou rugăciunile monahilor care, departe de lume, caută comuniunea cu Preasfânta Treime şi cu sfinţii lui Dumnezeu.

Modestul schit înălţat după 1990 a devenit în aceşti ani o cunoscută mănăstire, cu zidiri măreţe şi cu obşte numeroasă. În ziua de pomenire a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare din anul mântuirii 2007, am revăzut, după mulţi ani, locurile de sihăstrie, sfinţite de rugăciunile nevoitorilor din veacurile trecute, şi m-am întâlnit cu monahul ctitor Sebastian Şcheuleac.

Ucenic al părintelui Cleopa

Odată cu trecerea la cele veşnice a părintelui Sebastian se duce dintre noi unul dintre ultimii ucenici ai părintelui arhimandrit Cleopa Ilie şi ai smeritului ieroschimonah Paisie Olaru, formaţi în vestita Mănăstire Slatina, în urmă cu 60 de ani. În această obşte şi-a închinat viaţa lui Hristos şi părintele Sebastian, originar din comuna Găineşti, din ţinutul Fălticenilor.

Monahul Sebastian a purtat în viaţă crucea încercărilor şi a gustat din paharul amar al umilinţelor, alături de alţi mulţi călugări, izgoniţi din mănăstiri din ordinul autorităţilor comuniste. După 20 de ani de înstrăinare forţată, a revenit în viaţa monahală pe care şi-a dorit-o atât de mult şi căreia i-a fost, până la urmă, un credincios slujitor.

Se va odihni de acum înainte, după multa-i osteneală, în poiana de la Sihăstria Putnei, în mijlocul munţilor, străjuit de pădurile pururea verzi, de cerul albastru şi de susurul lin al pârâului Putna.

Rugăm pe Mântuitorul Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să aşeze sufletul monahului Sebastian Şcheuleac întru bucuria şi slava împărăţiei cerurilor, să-i răsplătească râvna şi numeroasele împliniri şi să odihnească în pace sufletul său împreună cu drepţii.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti binecuvântări

şi condoleanţe pentru Mănăstirile Putna şi Sihăstria Putnei,

 

† DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

▲ Mesajul de condoleanţe al PF Părinte Daniel, adresat stareţului Mănăstirii Sihăstria Putnei din judeţul Suceava, soborului de monahi ai mănăstirii şi credincioşilor, la trecerea la cele veşnice (luni, 5 ianuarie 2009) a monahului Sebastian Şcheuleac ▲