Domnul Ilie Ilașcu - om al credinței, al demnității și apărător al idealurilor naționale

Preacucernici Părinți,

Îndurerată familie și întristată adunare,

Cu adâncă întristare am primit vestea trecerii la cele veșnice a domnului Ilie Ilașcu (30 iulie 1952 - 17 noiembrie 2025), fiu al Basarabiei și om al demnității, un luptător neînfricat pentru drepturile românilor din jurul României, personalitate emblematică a istoriei recente, un apărător neînfricat al idealului unității naționale și un mărturisitor al valorilor spiritualității românești în anii marilor transformări social‑politice de la sfârșitul secolului trecut, acesta înscriind pagini de istorie prin curajul său neînfricat și prin viața sa marcată de jertfă pentru neam și pentru țară.

Domnul Ilie Ilașcu s‑a născut la data de 30 iulie 1952 în localitatea Taxobeni, în raionul Fălești, într‑o familie aleasă, unde a deprins spiritul dragostei de neam și al credinței strămoșești. A absolvit Facultatea de Economie a Universității Agrare din Chișinău, însă vocația sa principală a fost aceea de a sluji adevărul, dreptatea și libertatea românilor din Basarabia.

Educat în spiritul valorilor neamului, a fost unul dintre fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988–1992), conducând filiala Tiraspol a Frontului Popular din Moldova. Acesta, în contextul afirmării identității naționale din anii 1990 și al drepturilor omului, îi încuraja pe confrații basarabeni din Transnistria să nu cedeze în fața ocupantului sovietic și a politicilor de deznaționalizare, ci să lupte pentru limba română, alfabetul latin și identitatea românească, considerându‑le fundamente pentru libertatea națională și democrație.

Fiind însuflețit de iubirea pentru neam și pentru țară, pentru libertate și drepturile națiunilor, a participat la luptele de pe Nistru (1992) ca ofițer și comandant al unor trupe speciale ale Ministerului Securității Naționale, apărând cu jertfelnicie integritatea Republicii Moldova și drepturile românilor supuși agresiunii separatiste rusești.

Pentru mărturisirea sa publică în favoarea unirii Republicii Moldova cu România, pentru apărarea identității naționale și pentru împotrivirea față de ocupația străină, a fost arestat la 2 iunie 1992 de Serviciul Secret al Armatei Federației Ruse din Transnistria, împreună cu alți tineri (Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco și Tudor Petrov Popa), făcând ani grei de închisoare și umilință. A urmat un deceniu de suferință în temnițele regimului separatist de la Tiraspol, fiind supus torturii și izolării, de patru ori fiind condamnat la moarte și simulată execuția.

În urma demersurilor forurilor internaționale privind drepturile omului, a presiunilor făcute asupra Federației Ruse și a solidarității internaționale pentru eliberarea celor ținuți ilegal în detenție la Tiraspol, a fost eliberat abia la 5 mai 2001, devenind simbol universal al luptei pentru adevăr și libertate. Suferința îndurată în detenția ilegală din Transnistria nu i‑a frânt spiritul, ci i‑a întărit convingerea că lupta pentru adevăr și pentru identitate este una care trebuie dusă până la capăt. Atitudinea sa demnă și credința puternică în Dumnezeu au făcut ca valorile identitare să fie afirmate cu tărie în contextul eliberării de sub jug străin și să dea putere și celor aflați în libertate.

Deși se afla în detenție, cetățenii țării, arătându‑i prețuire, l‑au ales ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două legislaturi (1994‑1998; 1998‑2000) și, după obținerea cetățeniei române, senator în Parlamentul României (2000–2004, 2004–2008), ajungând să fie un simbol al luptei pentru libertate și un erou al românismului încătușat în spațiul basarabean.

După eliberare, domnul Ilie Ilașcu a continuat să slujească binele public în înalte funcții publice, precum cea de parlamentar în Parlamentul României și de membru titular al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (2001–2008), unde a pledat neobosit pentru drepturile omului și pentru adevărul despre suferințele românilor din stânga Nistrului.

A avut o activitate legislativă intensă, numeroase luări de cuvânt, inițiative și participări în comisii importante privind sănătatea publică, drepturile omului, siguranța națională și investigarea centrelor de detenție ilegale. Prin toate acestea, a dovedit o profundă responsabilitate civică și dragoste de patrie. Contribuția sa în Parlamentul Republicii Moldova și în Senatul României, precum și recunoașterea internațională pe care a primit‑o pentru curajul său, îl așază printre marile figuri ale istoriei recente.

Pentru întreaga sa luptă și mărturisire, domnul Ilie Ilașcu a primit recunoașterea meritată: Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler (2001); Ordinul Republicii (2010); titlul de cetățean de onoare al municipiilor București și Chișinău și al altor 37 de orașe și județe din România.

Hotărârea istorică a CEDO în cauza „Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia” a confirmat persecuția la care a fost supus și a așezat numele său în rândul marilor mărturisitori ai libertății de la sfârșitul secolului trecut.

Domnul Ilie Ilașcu a fost nu doar un om al curajului și al jertfei, ci și un fiu credincios al Bisericii, purtând în suflet nădejdea și lumina Ortodoxiei, care l‑au susținut în anii grei ai nedreptății și suferinței. În acest sens, amintesc gesturile Bisericii Ortodoxe Române care a introdus cereri speciale la toate sfintele slujbe pentru eliberarea grupului Ilașcu și pentru izbânda adevărului. Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist vorbea adesea despre curajul deținuților de la Tiraspol și făcea demersuri către instituțiile internaționale pentru eliberarea lor.

Domnul Ilie Ilașcu rămâne în memoria noastră ca un simbol al curajului, al demnității și al sacrificiului pentru libertate, demonstrând prin întreaga sa activitate politică, civică și națională devotament neclintit față de idealurile românești, valorile spiritualității neamului și față de drepturile fundamentale ale omului.

Fidelitatea sa față de neamul nostru românesc și idealurile țării ar trebui să inspire întreaga clasă politică și să responsabilizeze civic pe toți cetățenii Republicii Moldova, în contextul luptei pentru libertate deplină și democrație, pentru pace și unitate în lumea în care trăim.

În aceste clipe de întristare și de vremelnică despărțire, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții şi Domnul vieţii, Care ne învaţă că „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!” (Ioan 11, 25), să așeze sufletul domnului Ilie Ilașcu împreună cu drepții și mărturisitorii neamului, care sunt cinstiți în mod deosebit de Patriarhia Română în acest An Centenar 2025, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.

Dumnezeu să odihnească sufletul lui în Împărăția Cerurilor împreună cu drepții întru nădejdea Învierii de obște!

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu arhierești binecuvântări,

† Veniamin

Episcopul Basarabiei de Sud

Mesaj de condoleanțe adresat familiei Ilașcu, prietenilor, colegilor și celor care l‑au prețuit pe domnul Ilie Ilașcu, transmis cu ocazia înmormântării în data de 20 noiembrie 2025, la București.