Muzeu unic în România la Mănăstirea Agapia

Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 09 August 2013
Mănăstirea Agapia din judeţul Neamţ va oferi tuturor pelerinilor posibilitatea de a admira un muzeu vivant, unic în România: o casă monahală funcţională. Muzeul va fi inaugurat duminică, 11 august.
 
Începând de duminică, turiştii şi pelerinii ce vor trece pragul celebrei mănăstiri nemţene vor putea admira un muzeu ce poartă marca locului încărcat de spiritualitate de la Agapia. Este vorba despre o casă monahală funcţională, o iniţiativă cu caracter singular în circuitul muzeal din România. „Este un muzeu vivant, pentru că are atelierele în desfăşurare, iar casa, locuită de obştea ei, nu şi-a pierdut sufletul. Viaţa în casă se desfăşoară în parametrii ei, puţin stânjenită de prezenţa vizitatorilor. Este singurul muzeu de acest fel din ţară şi avem semnale că nici în străinătate nu prea există“, a explicat muzeograful Eva Giosanu, de la Complexul Naţional Muzeal „Moldova“ Iaşi, specialistul desemnat să se ocupe de acest proiect.
 
Muzeul constituie ultima etapă a parteneriatului între Mănăstirea Agapia şi Complexul Naţional Muzeal „Moldova“ privind cercetarea patrimoniului cultural deţinut de ansamblul monahal şi valorificarea ştiinţifică a acestuia. „Casa monahală este deschisă spre vizitare din dorinţa de a veni în întâmpinarea celor care ajung la mănăstirea noastră şi a persoanelor care vor să cunoască mai mult viaţa monahală. Este una dintre cele mai vechi clădiri ale mănăstirii, ridicată, se pare, odată cu biserica şi incinta, între anii 1642 şi 1647, de către hatmanul Gavrilă, fratele domnitorului Vasile Lupu. Prin urmare, această casă este o mărturie a vechimii Mănăstirii Agapia şi a acestui aşezământ monahal. Vizitând-o, pelerinii şi turiştii vor descoperi frumuseţea vieţii monahale, care se reflectă chiar şi în dimensiunea materială, adică în spaţiul în care locuieşte monahul, în încăperea sau, respectiv, în chilia sa“, a explicat maica Maria Giosanu, muzeograful Mănăstirii Agapia.
 
Casa a fost locuită neîntrerupt, timp de câteva secole, începând cu veacul al XVII-lea, mai întâi de călugării care au vieţuit aici, apoi de maici. Partea de sus a casei a suferit, în timp, diverse modificări specifice epocilor pe care le-a traversat, însă demisolul s-a păstrat intact. Căsuţa-muzeu cuprinde patru încăperi sus, iar la demisol două chilii. De asemenea, aici funcţionează şi trei ateliere: atelierul de ţesut şi broderie, atelierul de olărit, redeschis după 53 de ani, şi atelierul de brutărie, în cadrul cărora vor putea fi urmărite practicile prin care călugăriţele s-au întreţinut de-a lungul vremii. Toate aceste ateliere vor fi deschise publicului larg, vizitatorii putând să se implice direct, să observe şi să încerce diverse operaţii. Tot pentru vizitatori a fost amenajată şi „Casa oaspeţilor“, un loc de relaxare, în care se pot odihni sau pot lua masa.
 
Proiectul dezvoltat de Complexul Naţional Muzeal „Moldova“ Iaşi şi Mănăstirea Agapia a urmărit trei obiective de interes: remodelarea Muzeului de Artă „N. Grigorescu“, remodelarea Casei memoriale „Al. Vlahuţă“ şi înfiinţarea Muzeului vivant Agapia.