Muzeul Satului, după 75 de ani

Un articol de: Alexandra Dumitru - 22 Mai 2011

În perioada 17-22 mai, la ceas aniversar, Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" şi-a deschis porţile mari vizitatorilor cu o serie de evenimente menite să celebreze cele trei sferturi de veac de existenţă. Alături de vechi prieteni, fondatori şi invitaţi prestigioşi, satul din oraş a fost gazda a numeroase conferinţe, vernisaje, spectacole de dans şi muzică tradiţională, ateliere de creaţie populară şi totodată a deschis un nou sector expoziţional, "Satul nou", prin inaugurarea Bisericii Turea şi a Aleii minorităţilor.

La deschiderea oficială de marţi, 17 mai, părintele consilier patriarhal Florin Şerbănescu, coordonatorul Sectorului Patrimoniu cultural al Patriarhiei Române, a transmis mesajul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel către toţi cei care îşi desfăşoară cu dăruire activitatea în instituţia muzeală de mare tradiţie. Actorul Dan Puric, în faţa reprezentanţilor Casei Regale, principele Radu şi principesa Margareta, a punctat: "Fondul sufletesc şi moral în care s-a născut şi a creat Gusti este regalitatea". În acest sens, a adus în atenţie acţiunile care au precedat demersul fondator al muzeului, întreprinse de Carol I în 1867, când, împreună cu o echipă, a pornit să recupereze frumosul din România prin inventarierea obiectelor de patrimoniu din ţară. Interpreta de muzică populară Sofia Vicoveanca a urat, în numele artiştilor populari, "tinereţe fără bătrâneţe satului nostru naţional", în timp ce Mona Muscă a amintit că într-una din vizitele la Muzeul Satului, când a fost însoţită de Francis Ford Coppola, "până şi regizorul american s-a simţit ca într-o poveste". "Satul nou" şi minorităţile Desprins din satul vechi al lui Dimitrie Gusti, "Satul nou este zona în care vom reprezenta multiculturalitatea, diversitatea şi modelul de convieţuire interetnică pe care România îl poate oferi", a precizat directorul general al muzeului, conf. univ. dr. Paula Popoiu. De-a lungul Aleii "Academician Nicolae Cajal" se vor înlănţui clădiri autentice, reprezentând minorităţile româneşti, printre acestea - o locuinţă huţulă de secol al XIX-lea (n.r.: aparţinând unor locuitori slavi din regiunea izvoarelor Siretului şi Cermuşului), o casă evreiască, una turcească ce va fi adusă din Dobrogea şi un ansamblu german. Aleea nou-înfiinţată poartă numele unui evreu, dar mai ales român - Nicolae Cajal, cercetător şi profesionist în domeniul medicinei, fondator al Institutului de Virusologie şi un negociator pentru România în instituţii internaţionale, precum Consiliul Europei şi Congresul Mondial Evreiesc. La inaugurare a fost prezentă şi fiica academicianului, Irina Cajal, subsecretar de stat în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Aceasta a fixat pancarta comemorativă, pe Aleea minorităţilor, şi a dăruit simbolic muzeului o ladă de zestre miniaturală, în care să se adune amintirile de la intersecţia cu aleea Bisericii Turea. În săptămâna dedicată exclusiv sărbătorii de la Muzeul Satului, ansambluri de dans şi muzică au oferit celor care au trecut pragul aşezării săteşti fărâme din cultura minorităţilor. Grupul de dansuri populare israeliene "Hora" al comunităţii din Bucureşti a călcat pe paşii hasidici ai profetesei Miriam, Ansamblul "Sonţe" al Asociaţiei Macedonenilor din România a ridicat praful cu horele tradiţionale, băieţii din Ansamblul "Albăstriţa" din Braşov au furat sărutări junelor în paşi de dans maghiar, iar Grupul "Reabinuşca" a intonat, sub dirijarea acordeonului rusesc, cântece lipoveneşti specifice vieţii pescarilor şi cântece de dragoste. Meşteşugari iscusiţi Printre arcani şi căluşari, în curţile caselor ţărăneşti am descoperit în oamenii simpli iscusiţi meşteşugari, adevăraţi artişti populari. Ioan Măric, de formaţie mecanic agricol, a ajuns să jongleze cu pictura, în manieră naivă, prin intermediul culorilor, al personajelor din lumea satului şi a moravurilor specifice acestui spaţiu. Încă din copilărie îi plăcea să observe oamenii din spatele măştii cotidiene: "Când eram copil, mergeam cu mama la clacă şi acolo am aflat multe poveşti care m-au inspirat". A terminat un liceu de artă la seral, însă în pictura naivă a fost autodidact. Acum este cetăţean de onoare al judeţului Bacău, membru al Fundaţiei Artiştilor Plastici Naivi "Vintilă-Arplana", membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România şi a obţinut zeci de distincţii la expoziţiile naţionale şi internaţionale. Pe Vasile Moldoveanu l-am găsit într-o gospodărie dâmboviţeană. Creatorul popular în prelucrarea artistică a lemnului şi pictura icoanelor naive pe sticlă mărturiseşte un respect nemărginit pentru tradiţiile neîntinate: "M-am deprins cu prelucrarea lemnului de la bunicul meu, era un bun dulgher. Încă au mai rămas case vechi cu trafoare realizate de el pe Valea Dâmboviţei". Printre obiectele de artă realizate de acesta se numără şi icoanele de vatră, vechi reprezentări iconografice, executate prin tehnica scrijelirii pe lemn dur, tot mai rar întâlnită din cauza dispariţiei vetrei din locuinţa românului. Un alt element al tradiţiei pe care încearcă să-l reînvie este crucea de mână. Născută din simpla relaţie meşter-preot, semnul trinităţii este reprezentat diferenţiat în funcţie de aportul pe care l-au avut creatorii de-a lungul timpului şi de zona geografică din care provin. Din Munţii Apuseni, de acolo unde cântă Arieşul, vine David Aurora, membră a formaţiei de tulnicărese din comuna Avram Iancu. "Am crescut cu tulnicul în mână, un tulnic de aceeaşi vârstă ca mine, 60 de ani", vorbeşte cu regret femeia, care nu are cui să-i transmită mai departe aceste chemări, auzite odinioară de toţi moţii la revoluţia lui Avram Iancu. @Aşteptăm propunerile dumneavoastră la adresa redacţiei şi la e-mail: raluca.brodner@ziarullumina.ro