„Nădăjduim într-un tineret duhovnicesc“
La apropiata sărbătoare a Bunei Vestiri se vor împlini doi ani de când Înalt Preasfinţitul Părinte Andrei a fost întronizat în scaunul Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Înalt Preasfinţia Sa a acceptat să ne acorde un scurt interviu despre realizările din acest răstimp şi ne-a împărtăşit din planurile şi dorinţele pentru viitor, în care vocaţia misionară şi cea edilitară se împletesc cu speranţa că toate le vor fi de folos tinerilor educaţi în duh creştin.
Înalt Preasfinţite Părinte, care sunt bucuriile şi realizările din aceşti doi ani de când vă aflaţi în scaunul mitropolitan al Clujului?
Este greu de făcut un bilanţ al tuturor activităţilor de natură duhovnicească, edilitară sau filantropică pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le-am desfăşurat. Voi puncta doar câteva dintre ele. Sigur că pe primul plan a fost misiunea, începând de la Catedrala mitropolitană şi continuând cu eparhia noastră, iar atunci când a fost cazul şi în eparhiile sufragane. Acesta a fost primul gând şi am încercat să avem un ritm susţinut în misiunea pastorală. În catedrală, de exemplu, pe lângă Liturghia de dimineaţa, seara, după Vecernie şi după Paraclisul Maicii Domnului, de doi ani de zile desfăşurăm un proiect catehetic intitulat „O seară cu Domnul Hristos şi cu Preasfânta Sa Maică“. Catehezele au fost organizate pe cicluri, iar cei care vin frecvent la catedrală au putut face legătura între o cateheză şi cealaltă. Din punct de vedere pastoral, în prima duminică din fiecare lună, precum şi la praznicele împărăteşti, suntem aici, la catedrală, iar în celelalte duminici, prin eparhie, de asemenea, mergem la sfinţiri sau la Liturghii arhiereşti. În ceea ce priveşte misiunea, împreună cu protopopii, am încercat să îi îndemnăm pe preoţii noştri ca în toate parohiile rurale să îi determinăm să facă slujbă măcar miercurea sau vinerea. În ceea ce priveşte pastoraţia, putem adăuga cercurile preoţeşti, care se derulează cu regularitate pe zone folclorice.
Fără să exagerăm, am putea spune că aveţi vocaţie de întemeietor de instituţii. Se cunoaşte bogata activitate pe ca-re aţi avut-o la Alba Iulia. Ce ne puteţi spune despre activi-tatea din Mitropolia Clujului?
Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu ca noi, arhiepiscopia, într-un timp destul de scurt, să ridicăm la roşu o clădire frumoasă pentru Facultatea de Teologie, clădire care va fi inaugurată cu prilejul începutului de an universitar 2013-2014. Proiectul nostru este de a construi un întreg campus universitar, pe care îl vom numi „Nicolae Ivan“, pentru că episcopul Nicolae Ivan, după Unirea cea mare, a venit în Cluj şi a avut o activitate edilitară de excepţie, printre altele a construit catedrala, Biserica „Sfântul Nicolae“ şi a întemeiat Seminarul Teologic şi Facultatea de Teologie. Cum am spus, din toamnă, facultatea va avea clădire nouă, dar se lucrează la un cămin studenţesc - unul pentru băieţi şi unul pentru fete -, precum şi la o cantină. Tot în ceea ce priveşte educarea tinerilor, pentru că ne preocupă acest lucru, am demarat lucrările la trei centre pentru tineret: unul în Câmpeneşti, unul aproape de Huedin, unul la Sângeroz-Băi. Sperăm ca în aceste centre pentru tineret să se desfăşoare taberele noastre, pe care acum le organizăm în clădirile altora.
Dar nu numai oraşul Cluj-Napoca ne-a fost în suflet, ci în general învăţământul religios din întreaga eparhie, pentru că nădăjduind într-un tineret duhovnicesc, bine educat, e nevoie să ne îngrijim de şcoli, iar atunci grija faţă de religie şi faţă de activităţile care îi implică şi îi dinamizează pe tineri a stat mereu în centrul preocupărilor noastre. În afară de seminarul din Cluj-Napoca, de cel din Baia Mare şi de cel din Zalău, şcoli confesionale noi n-am prea avut. Există în Episcopia Maramureşului un liceu confesional acum, cu numele „Nicolae Steinhardt“. În Cluj, pe strada Avram Iancu, am deschis o şcoală confesională care administrativ este legată de seminarul teologic, acolo funcţionează două clase pregătitoare şi două de clasa I. De anul acesta vor fi două în plus, până când şcoala primară se va întregi, iar din toamnă se va deschide şi un gimnaziu. De anul acesta nădăjduim că vom avea o astfel de şcoală şi în Bistriţa.
Există unele centre sociale pe care le-am moştenit, dar acum lucrăm la un proiect pentru un mare centru misionar-social aici, în Cluj-Napoca, pe Calea Turzii. Birocraţia este mare, e greu de depăşit, dar până la urmă o biruim. Suntem în faza de a primi autorizaţia de construcţie.
În acest centru vor funcţiona cele două sedii ale protopopiatelor din Cluj, pentru Femeile Ortodoxe, pentru ASCOR, precum şi pentru Fundaţia „Sfântul Moise Arapul“, care se va ocupa de romi. Tot acolo vor fi şi o mică policlinică şi două săli de conferinţe, una de 50 şi alta de 200 de persoane, precum şi un paraclis. Acesta este gândul şi sperăm să ne ajute Dumnezeu să le ducem la capăt. Nu putem uita că prin implicarea directă a Preasfinţitului Vasile, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei noastre, s-a finalizat construcţia pentru Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie“. Sperăm ca în viitorul foarte apropiat să se demareze aici activităţile planificate, sunt 20 de paturi, iar cei care vor fi internaţi, să primească îngrijirile necesare. Cred că în faţa lui Dumnezeu are mare valoare, pentru că suntem datori să avem grijă de omul care suferă. Bineînţeles, în comparaţie cu nevoile, este puţin, dar este un început...
Faţă de elanul spiritual al tinerilor de la începutul anilor 1990, cum percepeţi tinerii de azi?
În 1990 era mai mult entuziasm, în sensul că Asociaţia Tinerilor Studenţi Creştini Ortodocşi şi Liga Tinerilor Ortodocşi organizau mai multe activităţi, aşa mi se pare mie. Inclusiv episcopii sinodali erau mai des abordaţi de ei şi răspundeau cu drag solicitărilor acestora. Îmi aduc aminte cu nostalgie că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care era pe vremea aceea Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, nu mai prididea cu studenţii, era foarte des solicitat în organizarea activităţilor lor, pentru că răspundea de tineret din partea Sfântului Sinod... Dar azi nu mai suntem aşa des solicitaţi ca atunci... Trebuie să fim însă obiectivi şi să spunem că şi acum există tineri preocupaţi de viaţa spirituală, atât în centrele universitare, cât şi în alte localităţi. Trebuie evidenţiată aici o frumoasă iniţiativă a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, care a înfiinţat Asociaţia Tinerilor Ortodocşi în fiecare protopopiat, cu filiale în toate parohiile, care se preocupă de toţi tinerii, nu numai de studenţi. Lucrul acesta l-am extins la toată mitropolia, fiind un lucru bun şi sperăm să dea roade.
Mai merg tinerii de azi la mănăstire? Care este situaţia din acest punct de vedere în mănăstirile din Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului?
Nu mai vin foarte mulţi la mănăstire, prin '93, '94 era o avalanşă de tineri care se călugăreau, dar nici acum nu lipsesc în totalitate, mai sunt tineri care vin la mănăstire. Eu sunt cu nostalgia Albei, căci acolo s-au organizat foarte multe mănăstiri după 1990, peste 40. Era şi mare nevoie de ele. În Arhiepiscopia Clujului avem 24 de mănăstiri şi dăm slavă lui Dumnezeu căci merg foarte bine şi cele de maici, şi cele de călugări, avem aici şi mănăstiri celebre, dar şi mai nou-înfiinţate...
Pentru că ne aflăm în Postul Mare, vă rugăm să ne daţi un sfat...
Postul este o şansă pe care Dumnezeu ne-o oferă din punct de vedere spiritual de a face paşi mai aproape de Hristos şi atunci să ne bucurăm că ni se mai oferă şansa aceasta. Să nu uităm că este nevoie de multă implicare în viaţa spirituală. Şi să fim conştienţi că, la urma urmei, această criză economică, mult mai complicată decât o putem noi defini, are la rădăcină o criză spirituală. Iar criza aceasta spirituală, odată rezolvată, implicit ar rezolva-o şi pe cealaltă.