Ne cheamă Betleemul la Biserica Naşterii Domnului!

Viu şi tainic este locul venirii pe pământ a Mântuitorului. O spun cu tot sufletul cei care l-au văzut şi i-au simţit dulcea binecuvântare. Pentru mulţi pelerini români, Crăciunul se trăieşte în Sfânta Peşteră din Betleem, Israel. Acolo, „omul contemporan este chemat să se detaşeze de tumultul patimilor pentru a coborî în adâncul tainic al inimii şi a se naşte «în Duh şi Adevăr» împreună cu Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu”, potrivit mărturiei Cameliei Benga, o pelerină care merge, pentru a doua oară, de Crăciun la Locurile Sfinte.

Doar 10 km despart Ierusalimul de Betleem („Casa Pâinii”), aşezarea dea­supra căreia îngerii au cântat cel mai frumos imn al păcii din toate timpurile: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Aici S-a născut Mântuitorul Hristos. Orăşelul, situat într-o regiune cu soluri fertile, este locuit în prezent de o populaţie majoritar musulmană, de până la 30.000 de locuitori, şi găzduieşte una dintre cele mai vechi comunităţi de creştini din lume. Betleemul Iudeii este un important centru religios pentru Lumea Creştină, cât şi pentru întreaga umanitate. Biserica Naşterii Domnului (din veacurile IV-VI), ridicată deasupra Sfintei Peşteri, se dovedeşte a fi un magnet, plin de adânc mister, pentru generaţii şi generaţii de pelerini şi turişti.

Ar fi a 11-a oară când Camelia Benga ar păşi pe pământul Ţării Sfinte, odată cu pelerinajul organizat de „Basilica Travel” programat de sărbătoarea Naşterii Domnului, în perioada 21-27 decembrie, şi „al doilea Crăciun trăit în mod autentic”, după cum s-a exprimat entuziasmată, cu câteva zile înainte de plecare.

„Pentru Betleem, Crăciunul e un prilej de paradă a mai multor naţii. Zgomot, mulţime, comerţ. În zilele de Crăciun, Betleemul este inima sărbătorilor de iarnă. Însă tumultul zgmotos al civilizaţiei, chiar dacă invadează strada, nu ştirbeşte cu nimic duhul autentic al sărbătorii creștine. Pentru creştini, pulsul gălăgios al străzii nu are nimic de-a face cu tainica linişte în atmosfera de rugăciune premergătoare Naşterii Mântuitorului. Astfel, în Noaptea Sfântă de 25 decembrie, grupul de pelerini așteaptă, în Peştera Naşterii, cântând în şoaptă colinde, venirea pe lume a Fiului lui Dumnezeu. Naşterea Pruncului Iisus este primită într-o atmosferă tainică de pace şi bucurie în Duhul Sfânt. De 2000 de ani, Fiul Lui Dumnezeu Se naşte în același loc fizic: Betleem, şi acelaşi loc duhovnicesc: inima omului”, a spus tânăra Camelia.

Biserică a bisericilor

Cel mai vechi şi original sfânt locaş creştin din Ţara Sfântă. Biserica Naşterii Domnului. Prin forţa amintirilor căpătate într-un pelerinaj de la sfârşitul verii, am pătruns, prin „poarta pocăinţei”, cum este denumită intrarea principală, în marea Biserică a Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos, aflată în partea de răsărit a oraşului Betleem. Bazilica este încadrată într-un complex de aprox. 12.000 metri pătraţi, care include o biserică armeană şi o biserică catolică.

„Prima biserică a fost construită, aici, de Sfânta Împărăteasă Elena, în anul 326. În anul 531, marele împărat Iustinian a adus modificări şi a înnobilat estetic biserica, păstrând în cea mai mare parte caracteristicile primului locaş. Admirăm mozaicurile milenare, catapeteasma sculptată şi aurită, icoanele vechi împărăteşti, îmbrăcate în argint, policandrele şi candelele, bolta lucrată în lemn, după vechiul stil bazilical”, a explicat diaconul Tiberiu Macrea, însoţitor de grup.

Triumfătoare, Biserica Naşterii Domnului a supravieţuit tuturor încercărilor la care a fost supusă de negurile istoriei şi de oameni haini.

Astăzi, ni se desfăşoară în faţa ochilor o bazilică măreaţă, cu o lungime de 60m şi o lăţime de 30m. Nava încăpătoare se păstrează încă de pe vremea lui Iustinian. Naosul este susţinut de câte 11 coloane, înalte de 6 metri, aşezate pe 4 rânduri. Fragmente de mozaic mural, datate din anul 1160, se găsesc pe ambele laturi ale navei.

La jumătatea naosului, câteva trepte duc în faţa Sfântului Altarului cu trei abside: absida centrală este Altarul propriu-zis al ortodocşilor, absida din dreapta este prevăzută cu un al doilea Altar ortodox mai mic, iar absida din stânga are un Altar care aparţine Bisericii Armene. Din ambele abside se coboară pe trepte în peşteră. În absida dreaptă, este aşezată la loc de cinste o icoană duioasă a Maicii Domnului cu Pruncul, făcătoare de minuni.

Tot în dreapta, „în partea superioară a unei coloane apare foarte clar chipul Mântuitorului”, ne indică preotul David Pristavu, în lucrarea „Betleem. Biserica Naşterii”, cu specificaţia că „în iarna anului 1995, din ochii Săi au curs mulţimi de lacrimi.”

În Biserica mare, Sfânta Liturghie se săvârşeşte în duminici şi de sărbători, între orele 8:00 și 11:00, spre bucuria pelerinilor creştini veniţi din întreaga lume.

Peştera Naşterii, culcuşul smereniei

„Chiar dacă atmosfera exterioară s-a schimbat, iar civilizaţia l-a absorbit pe om de grijile lumeşti, Peştera de la Betleem rămâne în continuare primul popas duhovnicesc în care oamenii împreună cu îngerii se bucură împreună de cel mai frumos dar pe care Dumnezeu l-a dat umanităţii: Naşterea lui Iisus Hristos, Mântuitorul”, a adăugat Camelia Benga, cu ochii plini după dorul rugăciunii şi al liniştii revărsate din modesta încăpere unde Pruncul Sfânt a venit pe pământ.

Locul în care Iisus a fost adus pe această lume, după cum certifică şi inscripţia în limba latină „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est” („Aici S-a născut Iisus Hristos din Fecioara Maria” - 1717), este marcat de o Stea de argint, fixată în piatră, aflată sub Sfânta Masă. 15 candele luminează permanent deasupra acestei stele cu 14 colţuri; 6 candele aparţin ortodocşilor, 5 sunt ale armenilor şi 4 ale catolicilor.

În partea opusă, a fost ridicat Altarul Ieslei, care aminteşte de locul unde Iisus a fost aşezat după ce S-a născut. Aici, au venit şi păstorii şi s-au închinat.

Cel de-al treilea Altar este închinat Magilor - Gaşpar, Melchior şi Baltazar, cei care I-au adus Nou-născutului Împărat trei daruri, care potrivit Sfinţilor Părinţi reprezintă trei simboluri: aur (regalitatea), smirnă (suferinţa prin Sfintele Patimi) şi tămâie (Dumnezeirea).

Ortodocşii greci şi armenii fac slujbe zilnice pe Altarul Naşterii Domnului, iar catolicii pe cel al Magilor.

În Peştera Naşterii se slujeşte Sfânta Liturghie ortodoxă în fiecare dimineaţă, între orele 5:30 și 7:00, iar Vecernia între orele 14:00 și 16:00. După ortodocşi, slujesc zilnic armenii şi catolicii.
În aceste zile de sărbătoare, de la Betleem sau de oriunde ne-am afla, se cuvine să înălţăm spre cer o rugă, precum cea lăsată de arhimandritul Ioanichie Bălan, în cartea „Pelerinaj la Mormântul Domnului”: „Primeşte, Mântuitorule, dragostea, rugăciunile şi nădejdea noastră, precum ai primit cântarea îngerilor şi a păstorilor. Primeşte mărturisirea inimilor noastre şi ne călăuzeşte pe calea mântuirii! Binecuvintează, Iisuse Hristoase, lumea cu pace şi ţara noastră românească cu bucurie şi îndestulare. Binecuvintează casele cu părinţi credincioşi şi mamele cu dragoste de prunci. Binecuvintează pe fiii poporului nostru cu deplină unitate şi armonie; pe păstori, cu râvnă şi grijă pentru turmă, iar pe credincioşi, cu înţelepciune şi dreaptă credinţă. Binecuvintează-ne şi pe noi, fiii Tăi, cu frică de Dumnezeu şi iertare de păcate (…) Amin.”