Neagu Djuvara, „un om al lumii“ decorat cu Ordinul Artelor şi Literelor

Istoricul şi filologul Neagu Djuvara a fost decorat vineri seara, la Ambasada Franţei, cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer, distincţia fiind înmânată de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul. „Faceţi parte dintre acele personalităţi a căror viaţă reprezintă o aventură superbă“, a spus Henri Paul, care îl caracterizează pe Neagu Djuvara ca fiind „om al lumii“.

La ceremonie au fost prezente mai multe personalităţi din viaţa culturală şi diplomatică a Bucureştiului. „Faceţi parte, cu siguranţă, dintre personalităţile române care ilustrează cel mai bine această apropiere dintre Franţa şi România. (...) Ascultându-vă vorbind limba franceză într-o manieră atât de pură, devenim admirativi faţă de propria noastră limbă. Chiar dacă ar fi fost vorba doar despre acest aspect, aţi fi meritat deja această distincţie“, i s-a adresat Henri Paul lui Neagu Djuvara la începutul ceremoniei de decorare, conform Mediafax. Evocând studiile, cariera militară şi diplomatică şi lucrările lui Djuvara, Henri Paul a declarat că a căutat, în timp ce redacta omagiul, un cuvânt care ar putea să îl caracterizeze cel mai bine pe cel decorat şi a găsit o expresie care nu se mai foloseşte în prezent şi care-i este foarte dragă: „un om al lumii“. Ambasadorul a susţinut că expresia îl caracterizează pe Neagu Djuvara pentru eleganţa sa morală şi fizică, dar şi pentru curajul de care a dat dovadă atât în vremuri de război, cât şi pe timp de pace, în lupta împotriva dictaturilor, deschiderea spirituală şi înălţimea viziunilor sale şi alegerea diplomaţiei. „Faceţi parte dintre acele personalităţi a căror viaţă reprezintă o aventură superbă“, a mai spus Henri Paul. După ce a primit decoraţia, Neagu Djuvara a povestit audienţei, în limba franceză, întâmplări din cel de-al Doilea Război Mondial şi din cariera sa diplomatică, soldate cu obţinerea unor decoraţii, multe dintre ele nepurtate. Istoricul a precizat însă că va purta la piept Ordinul Artelor şi Literelor când va merge la Paris. „Eu sunt, totuşi, niţel rătăcit, aşa, în domeniul decoraţiilor. Am avut o viaţă foarte aventuroasă fără să o vreau aventuroasă. Singura decoraţie la care am ţinut timp de 10 ani a fost mica mea decoraţie de război, aceea era făcută pe pielea mea, ca să zic aşa. Era Crucea Serviciului Credincios cu spade clasa a II-a. Am găsit-o chiar la Paris, într-o rozetă, şi-am purtat-o zeci de ani până când s-a făcut ferfeniţă, şi în România nu am mai găsit un model de ăla. Între timp am avut câteva decoraţii, despre care i-am povestit ambasadorului Franţei, pe care le-am considerat de întâmplare, ca să zic aşa. Adică o decoraţie suedeză, una germană, una nigeriană şi nu le-am purtat“, a declarat Neagu Djuvara, după ceremonie. „Aşa că această decoraţie franceză, foarte preţuită în Franţa, Ordinul Artelor şi Literelor, este preţioasă, în sensul că, dacă pun o mică rozetă aşa, în Franţa lumea cunoaşte şi zice: «A, ăsta este un intelectual distins»“, a mai spus el râzând. Întrebat despre legăturile dintre el şi cultura franceză, Neagu Djuvara a povestit că, pe când era copil, încă se mai vorbea franţuzeşte la el acasă. „Am fost ultima generaţie care a mai avut acest sistem care dura de 150 de ani la noi. (...) Eu sunt o ultimă rămăşiţă din cei care au fost crescuţi în spirit francez. Că mi-a plăcut ţara, că mi-a plăcut mai mult decât poezia franceză, poezia română, că am venit în fiecare an în ţară, că nu am pierdut nimic din limba, nici din accentul meu românesc, una-alta, înseamnă că, în fundul sufletului, eram foarte român, dar un român care era altoit cu o cultură franceză profundă“, a explicat Djuvara, conform Mediafax. Ordinul Artelor şi Literelor este o decoraţie onorifică franceză - instituită în 1957 şi acordată de Ministerul Culturii din Franţa - ce recompensează acele personalităţi care s-au remarcat prin creaţia lor în domeniul artistic sau literar sau prin contribuţia lor la promovarea artei şi literelor în Franţa şi în lume. Neagu Djuvara s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână, aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. El este licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). După revenirea din exil, este profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“ din Iaşi.