Noi catedrale în lumea ortodoxă

Ţările cu populaţie ortodoxă, mai ales cele trecute prin tăvălugul comunismului în secolul trecut, au înţeles să-şi manifeste credinţa strămoşilor lor inclusiv prin zidirea unor catedrale naţionale, închinate fie anumitor evenimente istorice importante din trecut, cum este cazul Rusiei, fie pentru a sublinia unitatea de credinţă şi de duh a tuturor fiilor şi fiicelor Bisericilor Autocefale prin aceste biserici-simbol. Catedralele din Moscova, Belgrad, Tirana şi Varşovia reprezintă sufletul popoarelor care le-au zidit şi sunt mărturii ale ataşamentului profund al acestora faţă de credinţa ortodoxă, cu toate provocările adresate acesteia în ultima vreme.

Catedrala „Hristos Mântuitorul sau Salvatorul” din Moscova, cu hramul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, este situată în centrul oraşului, pe strada Volhonka. Construcţia actuală, ridicată în anii 1990, reprezintă refacerea catedralei cu acelaşi nume, dinamitată de autorităţile sovietice în anul 1931. Odinioară, aceasta era cea mai mare biserică din Imperiul Rus. Complexul catedralei cuprinde, de asemenea, Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” şi o biserică de lemn închinată tot Maicii Domnului, care a servit drept paraclis înainte de ridicarea actualei biserici.

Decizia de zidire a primei catedrale a fost luată de împăratul rus Alexandru I, pentru a marca victoria Rusiei împotriva incursiunii armatei lui Napoleon din anul 1812. Proiectul catedralei a fost făcut atunci de Alexandr Vitberg, însă construcţia nu a fost începută, ulterior schimbându-se şi proiectul, de data aceasta realizat de arhitectul Konstantin Ton. ­Lucrările la catedrală au început în 1839, pe locul actualei biserici de pe strada Volhonka. Construcţia a fost finalizată în 1860, iar după acest an au început lucrările la pictura interioară şi mobilier. În anul 1883, catedrala a fost sfinţită.

În anul 1931, sub pretextul lucrărilor de sistematizare a centrului Moscovei, catedrala a fost demolată. Terenul eliberat a fost destinat construcţiei unui Palat al sovietelor, însă până la urmă acolo a fost construită o piscină foarte mare. Fundaţia şi demisolul acelei piscine, din motive tehnice, au fost păstrate în anii 1994-1999, cu folosirea altor materiale de construcţii, pentru zidirea noii catedrale.

Catedrala „Hristos Mântuitorul” are statut de metoc patriarhal şi este un cenotaf colectiv pentru militarii armatei Imperiului Rus, căzuţi în războiul împotriva lui Napoleon. Pe zidurile interioare ale galeriilor sunt liste cu numele ofiţerilor căzuţi în campaniile de luptă din 1797-1806 şi 1813-1814.

O reparaţie morală necesară după 70 de ani de regim comunist

Reconstrucţia catedralei a fost începută în 1988 de un grup de iniţiativă care a promovat ideea „pocăinţei faţă de Biserica Ortodoxă Rusă pentru distrugerea din trecut a monumentului”. În acelaşi an a fost serbat mileniul de creştinare a ruşilor, după care relaţiile dintre Stat şi Biserică s-au îmbunătăţit. În 1989, grupul de iniţiativă a organizat un referendum popular, cu scopul de a primi susţinere din partea cetăţenilor. Fondurile donate de cetăţeni s-au devalorizat însă din cauza inflaţiei galopante, după destrămarea URSS.

În 5 decembrie 1990, pe locul viitorului şantier a fost pusă o ­piatră de temelie din granit, unde a fost zidit paraclisul din lemn închinat Maicii Domnului. Iniţial, s-a planificat ca refacerea catedralei să se realizeze exclusiv din fonduri nebugetare, însă preşedintele Rusiei, Boris Elţîn, a emis un decret prin care societăţile comerciale să fie scutite de anumite impozite dacă vor sprijini refacerea sfântului lăcaş. În perioada 1994-2002, sute de mii de cetăţeni şi societăţi comerciale au contribuit la refacerea catedralei.

Proiectul noii catedrale a fost realizat de arhitecţii Mihail Posohin, Alexei Denisov şi alţii. Ulterior, proiectului i s-a alăturat sculptorul Zurab Ţereteli, care a şi finalizat lucrarea. Sculptorul a modificat proiectul iniţial, confirmat de autorităţile moscovite, şi a inclus detalii noi la exteriorul bisericii, care nu se regăseau la prima catedrală. Pictura interioară a fost realizată de mai mulţi pictori cunoscuţi. Faţada a fost făcută din marmură, iar turlele aurite cu o soluţie pe bază de nitrat de titan. În 1995, o comisie specială a decis înfrumuseţarea bisericii cu medalioane de bronz. Academia de Artă din Rusia a refăcut 6 cruci, 16 uşi şi lustrele mari ale lăcaşului.

Catedrala a fost gata în anul 1999, ca o copie aproximativă a predecesoarei sale istorice: edificiul a căpătat, din cauza fundaţiei fostei piscine, mai multe niveluri, la demisol amenajându-se Biserica Schimbării la Faţă a Mântuitorului, sfinţită în 1996. Târnosirea catedralei a avut loc în data de 19 august 2000, la aceasta participând şi Patriarhul Teoctist al României. În ziua următoare a fost proclamată canonizarea familiei ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, precum şi a Soborului noilor martiri şi mărturisitori ruşi, care au pătimit în timpul regimului ­comunist.

Catedrala „Hristos Mântuitorul” este cea mai mare din Biserica Ortodoxă Rusă şi poate găzdui la slujbe până la 10.000 de persoane. Înălţimea totală a clădirii este de 103 metri, în interior aceasta ajungând la 79 metri. Grosimea pereţilor este de aproximativ 3,2 metri. Înălţimea crucii de pe turla centrală este de 8,5 metri. Planul ­catedralei este o cruce cu braţe egale de aproximativ 80 metri. Stilul în care a fost construit lăcaşul este cel rusesc-bizantin. Pictura interioară are o suprafaţă de 22.000 metri pătraţi, dintre care 9.000 acoperiţi cu foiţă de aur. Volumul clădirii este de 524.000 metri cubi. În afara bisericii principale, există, pe lângă altarul central, cu hramul „Naşterea Domnului”, şi alte două altare laterale, unul închinat Sfântului Nicolae (la sud), iar celălalt Sf. Alexandru Nevski (nord). La demisol se află Biserica Schimbării la Faţă, amenajată în amintirea Mănăstirii „Sf. Alexie”, care se afla odinioară pe locul catedralei şi care are, de asemenea, trei altare. Partea de demisol, fosta fundaţie a piscinei din perioada sovietică, are acum mai multe spaţii generoase, unde sunt amenajate un muzeu, sala sinoadelor bisericeşti, săli de mese, precum şi spaţii tehnice.

La nivelul cel mai de jos este o parcare cu 305 locuri pentru autoturisme şi o spălătorie auto. În apropierea catedralei, mai jos puţin, a fost ridicată Biserica „Acoperământul Maicii Domnului”, construită într-un stil asemănător catedralei. De asemenea, tot în curtea catedralei se află şi biserica din lemn închinată Maicii Domnului, în ziua de prăznuire a icoanei sale „Derjavnaia”.

Fiind ridicată în memoria eroilor căzuţi în războiul din 1812, catedrala aminteşte de locuri şi persoane implicate în acesta. Coridorul de la parterul lăcaşului are plăci aplicate pe pereţi în care se relatează cele mai importante momente din război, descriind 71 de lupte, iar spre final se redă mulţumirea poporului rus pentru eliberarea de invazia franceză şi decizia de a zidi biserica.

O catedrală închinată arhiepiscopului şi eroului naţional sârb, Sfântul Sava

Catedrala „Sfântul Sava” din Belgrad este situată pe dealul Vracear din capitala sârbă şi este închinată primului arhiepiscop şi erou naţional sârb, Sfântul Sava (1175-1236). Construcţia catedralei a început în anul 1935, pe locul arderii moaştelor Sfântului Sava de către autorităţile otomane în anul 1594, ca represalii împotriva unei răscoale sârbeşti. Acest lucru face biserica să fie un memorial. Catedrala a fost proiectată după modelul Sfintei Sofia din Constantinopol.

Locul zidirii catedralei a fost ales în anul 1894, după exact 300 de ani de la arderea la porunca lui Sinan-Paşa a moaştelor Sfântului Sava, considerat simbol al naţiunii sârbe. Arderea moaştelor a fost făcută pe dealul Vracear, situat la sudul Belgradului. De aceea a şi fost ales acest deal pentru construcţia noii catedrale. Astăzi, pe lângă biserică, acolo se află Biblioteca Naţională a Serbiei şi un parc. În 1905 a fost organizat un concurs de proiecte, dar nici unul dintre acestea nu a fost ales pentru a fi pus în practică. Al doilea concurs de proiecte nu a mai avut loc din cauza începerii Primului Război Mondial, fiind amânat până în 1926. Nici atunci nu a fost ales nici un proiect din cele 22 depuse. În anul 1930, comisia specială pentru zidirea catedralei a ales proiectul arhitecţilor Bogdan Nestorovici şi Alexandr Deroko.

Aproape un secol de aşteptare a zidirii catedralei

Lucrările la catedrală au început în 1935 şi până în 1939 au ajuns la înălţimea de 12 metri, dar s-au oprit din cauza începerii celui de-Al Doilea Război Mondial. Zidirea nu s-a reluat nici după război, din cauza regimului comunist şi doar în 1985 autorităţile au permis reluarea construcţiei. În 1989 a fost finalizată turla, iar în 2004 întreaga construcţie, când a şi fost deschisă catedrala pentru prima dată. În 2008 a fost sfinţit primul altar lateral, închinat Sfinţilor Mucenici Ermil şi Stratonic.

În anii ce au urmat au continuat lucrările de pictură, proiectată în tehnica mozaic. Coordonatorul principal al lucrărilor a fost, începând cu anul 2015, Departamentul guvernamental rusesc pentru diaspora „Rossotrudnicestvo”, care a încurajat companiile ruseşti cu afaceri pe teritoriul Serbiei să finanţeze pictura sfântului lăcaş. Dintre acestea, Gazprom a sponsorizat mozaicul turlei centrale în suprafaţă de 1.230 metri pătraţi, realizat de artişti din Rusia şi Serbia sub conducerea pictorului rus Nikolai Muhin. În decembrie 2018 a început montarea mozaicului la altar. În total, catedrala din Belgrad are aproape 15.000 metri pătraţi de mozaic, instalarea fiind finalizată în 2020.

Catedrala „Sfântul Sava” are o criptă la demisol, unde a fost înmormântat în 2021 Patriarhul Irineu al Serbiei. În acelaşi an, în biserica principală a avut loc şedinţa Sinodului arhiereilor din Serbia, care l-a ales pe Mitropolitul Porfirie în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Proiect după modelul Catedralei „Sfânta Sofia” din Constantinopol

Catedrala din Belgrad a fost construită în stil bizantin clasic din epoca împăratului Iustinian I, după modelul Sfintei Sofia. Lăcaşul din Serbia are şi diferenţe faţă de cel din Constantinopol, pentru că în acesta nu se îmbină bazilica şi partea centrală. Adăugirea a patru turle mici în jurul turlei centrale semisferice a devenit în proiect elementul stilului arhitectural sârb medieval.

Dimensiunile Catedralei „Sfântul Sava” sunt de 91 x 81 metri, iar suprafaţa este de 7.570 metri pătraţi. Spre deosebire de „Sfânta Sofia” din Constantinopol, catedrala din Belgrad are diametrul turlei mai mare (35 metri) şi o ­înălţime mai mare (65 metri).

Pentru realizarea mozaicului de 15.000 metri pătraţi au fost folosite aproximativ 300 tone de tesere. Atelierul „Fundaţia UNESCO” din Rusia, condus de Nikolai Muhin, a realizat, cu 70 de artişti sârbi şi ruşi, icoanele şi scenele catedralei în Rusia, care erau apoi transportate la Belgrad. Deoarece catedrala ­este închinată Sfântului Sava, în interiorul lăcaşului sunt reprezentate scene legate de sfinţii şi mucenicii sârbi, pe lângă temele generale din orice biserică ortodoxă. Artiştii s-au orientat ca stil la iconografia bizantină de secol XII. În turla centrală este reprezentată Înălţarea Domnului.

Catedrala din Varşovia, mărturie a trăirii ortodoxe pe meleaguri polone

Catedrala ortodoxă „Sfânta ­Sofia” din Varşovia a fost sfinţită la 14 mai 2023, la împlinirea unui secol de la primirea autocefaliei de către Biserica Ortodoxă din ­Polonia. Aceasta a fost şi prima construcţie a unei biserici ortodoxe în Varşovia după aproape 100 de ani. Catedrala a fost proiectată după modelul Sfintei Sofia din Constantinopol, precum cea din Belgrad. Lăcaşul a fost înălţat în opt ani, dar înainte de aceasta aproape zece ani a durat procesul de proiectare şi obţinere a autorizaţiei de construire din partea autorităţilor locale.

Catedrala a fost zidită ca monument închinat victimelor deportărilor în lagărele de concentrare din Siberia, Katyn, Thalerhoff, Auschwitz, Dachau, Gross-Rosen, Ravensbruck, Mauthausen, operaţiunea „Visla”, ca reparaţie morală pentru demolarea bisericilor ortodoxe din regiunea Chelm şi Podlasia, precum şi în amintirea Campaniei din Septembrie, a răscoalei de la Varşovia şi a uciderii în 1944 a copiilor orfelinatului ortodox din cartierul Volea al Varşoviei.

Catedrala a fost sfinţită de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Polonia, Preafericitul Părinte Sava, care a şi fost promotorul principal al înălţării sfântului lăcaş. La slujba de sfinţire au participat arhierei şi clerici din toată Polonia. Biserica a fost atunci neîncăpătoare, deşi este destul de mare. Sfinţirea catedralei a coincis şi cu sărbătorirea a 25 de ani de la alegerea Mitropolitului Sava în calitatea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Polonia. În Sfânta Masă au fost introduse părticele din moaştele Sfinţilor mucenici prunci de la Betleem şi ale Sfântului Mucenic Gavriil din Bialystok. „Uşile acestei biserici sunt deschise pentru oricine le trece pragul cu credinţă, speranţă şi dragoste, căutând la Dumnezeu sprijin şi mângâiere în purtarea crucii de toate zilele”, a spus ­Mitropolitul Sava în cuvântarea sa de la sfinţirea catedralei.

Terenul de 0,5 ha a fost oferit de autorităţile locale şi se află la sudul Varşoviei, pe malul stâng al Vislei. Pentru coordonarea ­lucrărilor de construcţie a fost constituit un comitet special care a desemnat în calitate de constructor firma Budrem Group Sp. din Varşovia.

Chipul Sfintei Sofia din Constantinopol în capitala Poloniei

La baza proiectului arhitectural al catedralei poloneze a stat ima­ginea renumită a Sfintei Sofia din capitala Imperiului Bizantin, construită în secolul al VI-lea. Arhitectul Andrei Markovski însă, din motive practice, a micşorat dimensiunile bisericii: lungimea este de 37 metri, lăţimea de 30 metri, iar înălţimea de 22 metri.

Sfântul lăcaş are un plan cu cinci turle, iar în interior proiectul prevede frescă şi parţial mozaic. Clădirea are un singur nivel, iar în interior balcoane laterale, pentru credincioşi şi coruri. Turla centrală reprezintă dominanta bisericii, cu o rază de 8 metri şi înălţime de 21,6 metri. În jurul turlei centrale sunt alte patru turle mai mici, cu raza de 2,7 metri şi înălţime de 7,22 metri de la pardoseală. Un element important al faţadei vestice este clopotniţa ­înaltă de 16,55 metri.

Locul pentru catedrală a fost sfinţit în anul 2015 de Mitropolitul Sava, în amintirea bisericilor ortodoxe din Varşovia care au fost demolate sau transformate în biserici catolice în perioada interbelică. Această soartă au avut-o trei catedrale, trei biserici de enorie, două biserici de palat, două paraclise, două capele de cimitir, patru paraclise dependente de instituţii de învăţământ şi şase de spitale, două paraclise de penitenciar şi douăzeci de capele de unităţi militare.

Astăzi, în Varşovia funcţionează două biserici ortodoxe (Catedrala „Sf. Maria Magdalena” şi Biserica „Sf. Ioan Scărarul”) şi patru paraclise: Paraclisul universitar „Sf. Chiril şi Metodie”, Paraclisul „Sfânta Treime”, Paraclisul „Intrarea Maicii Domnului în biserică” şi Paraclisul „Sf. Mucenic Grigorie Peradze”.

În Varşovia trăiesc în jur de 30.000-40.000 de credincioşi ortodocşi, care până nu de mult se rugau numai în sfintele lăcaşuri menţionate mai sus. Acum ei au o nouă catedrală, unde încap câteva mii de persoane.

Biserica a primit finanţare de la Fundaţia de susţinere a culturii şi moştenirii creştine, cu sediul în Moscova. Fundaţia a primit solicitare să sprijine pictarea noii catedrale poloneze din partea Departamentului pentru relaţii externe bisericeşti al Patriarhiei Moscovei. Pictorii care au lucrat la înfrumuseţarea zidurilor catedralei au fost din Ucraina.

Catedrala-simbol al reînvierii credinţei în Albania

Catedrala cu hramul „Învierea Domnului” din Tirana este situată chiar în centrul oraşului, la sud-vest de Piaţa Skanderberg, pe Aleea martirilor din 4 februarie. În imediata apropiere a catedralei albaneze se află Ministerul Apărării Albaniei.

Zidirea catedralei a început în 2004 şi s-a finalizat în 2012. Complexul catedralei constă în biserica propriu-zisă, un paraclis, o clopotniţă, reşedinţa Sfântului Sinod şi un centru cultural. În partea de răsărit a complexului au loc ședințele Sfântului Sinod. Tot acolo există reşedinţa Arhi­episcopului Albaniei, Biblioteca sinodală şi două paraclise. În partea de est a clădirii amintite există un muzeu, o sală de festivităţi, o sală de mese şi o sală în care pot avea loc expoziţii şi activităţi pentru copii.

Compensaţie pentru dărâmarea vechii catedrale

Complexul noii catedrale ortodoxe din Albania a fost construit pe terenul pus la dispoziţie de autorităţile albaneze în 2001 drept compensaţie pentru terenul naţionalizat al vechii catedrale din Tirana, care a fost demolată de regimul ateu în anul 1967.

În 2002 a avut loc un concurs internaţional de proiecte, câştigat de compania americană Papadatos Partnership LLP Architects, New York. Proprietarii companiei sunt greci ortodocşi, imigraţi în SUA. Proiectul iniţial a fost ulterior completat şi îmbunătăţit. Conceptul arhitectural al clopotniţei de 46 de metri a fost adăugat ulterior proiectului iniţial.

Pentru organizarea diferitelor manifestări culturale şi bisericeşti au fost construite două niveluri subterane, dedesubtul pieţei catedralei. În centrul acestei construcţii este un amfiteatru cu o capacitate de 500-850 locuri. Încăperile acestea pot fi utilizate şi pentru manifestări muzicale.

Aspectul exterior al complexului catedralei albaneze se încadrează armonios în arhitectura Tiranei, biserica putând fi văzută aproape din orice loc al centrului oraşului.

Inaugurarea catedralei a fost legată de împlinirea a 20 de ani de la renaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Albania, având Întâistătător pe vrednicul de pomenire Arhiepiscop Anastasie Yanoulatos. La inaugurarea catedralei a participat şi preşedintele ţării.

Sfinţire cu participare ­interortodoxă

La data de 1 iunie 2014, Duminica a 7-a după Paşti, catedrala a fost târnosită de un sobor de Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale, printre care a fost şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române. Slujba a răsunat atunci în limbile albaneză, greacă, arabă, slavonă, română şi engleză.

În data de 30 ianuarie 2025, în cripta de la demisolul catedralei a fost înmormântat Arhiepiscopul Anastasie. Conceptul arhitectural al catedralei este bazat pe ciclul care sugerează sentimentul infinit al timpului (veşnicia), axul final fiind centrul întregului ansamblu. Acest ax este, de fapt, centrul unei cruci imense, care stă la temelia bisericii.

Crucea de pe turla catedralei şi turla însăşi, împreună cu acoperişul, au fost acoperite cu foiţă de aur de culoarea cuprului. Între ferestrele bisericii sunt 52 de elemente decorative, sub forma unor basoreliefuri, iar cele patru coloane principale ale lăcaşului au fost înfrumuseţate cu basoreliefuri având tematică scripturistică.

Logia este situată deasupra pridvorului şi mai sunt încă două balcoane laterale. Etajul este disponibil încât credincioşii să poată vedea centrul bisericii, amvonul şi iconostasul. Turla este pictată cu mozaic, în centru având pe Hristos Pantocrator, din care ies 12 raze care creează senzaţia Luminii Dumnezeieşti care se răspândeşte prin ferestre în întreaga biserică.

Candelabrul central este format din cercuri metalice şi are câteva niveluri. În afara acestora, 120 de lumânări au fost amplasate pe întreg perimetrul lăcaşului, pentru o bună luminare pe timp de întuneric. În colţul de nord-vest a fost construit un paraclis care are acoperiş în formă de cruce. Turla acestuia este din cupru şi se termină cu ferestre rotunde. Clopotniţa de 46 de metri înălţime are patru coloane care îi simbolizează pe evangheliştii care propovăduiesc Învierea lui Hristos. Aceştia se unesc în jurul axului central - scara. Scara rotundă duce la două niveluri, unde se află 16 clopote.