O catedrală monumentală pentru neamul românesc

În cuvântul rostit de primul Patriarh al României, Miron Cristea, în ziua de 4 februarie 1925, după ce Sfântul Sinod a hotărât ridicarea Bisericii noastre la rangul de Patriarhie, se sublinia necesitatea ridicării în capitala ţării a unei monumentale catedrale a neamului românesc, care să fie una din comorile de artă ale orientului european. Acest deziderat al Patriarhiei Române s-a materializat la un veac după ce primul ei patriarh l-a exprimat, fiind împlinit de către al şaselea Patriarh al României, Preafericitul Părinte Daniel.
Presa vremii a acordat spaţii importante pentru a reflecta ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la treapta de Patriarhie. Una dintre cele mai importante publicaţii ale epocii, ziarul Universul, în ediţia sa din 6 februarie 1925 a redat, într-un amplu text, cuvântul primului patriarh al României, pe care-l prezentăm aici: „Sanctitatea Sa Patriarhul Miron, vădit emoţionat, spune că onoarea ce i se face acum nu este adresată fiinţei lui vremelnice, ci sfintei biserici ortodoxe româneşti.
Ca un semn vizibil al acestui eveniment special - spune Sanctitatea Sa - îmi exprim dorinţa de a vedea înfăptuite următoarele deziderate ale întregii ortodoxii din România Mare:
1) Crearea de numeroase burse pentru tineri care să meargă în centrele mari culturale din apus şi răsărit să studieze ştiinţa teologiei, şi dintre care să se recruteze apoi statul major al bisericii şi al patriarhiei românești;
2) Reorganizarea facultăţii de teologie din Bucureşti, astfel ca să fie un centru de cultură teologică ortodoxă. Pentru aceasta propune înfiinţarea a două catedre pentru literatura teologică slavă şi pentru literatura teologică greacă;
3) Pe lângă patriarhia românească să se înfiinţeze o mare academie de muzică bisericească orientală, în care să se poată studia şi cultiva acest gen de muzică;
4) Ridicarea unei monumentale catedrale a neamului românesc, care să fie una din comorile de artă ale orientului european”.
După 100 de ani de la rostirea acestor cuvinte de către primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române vedem cum ele au devenit realitate, mai ales prin împlinirea dezideratului Ortodoxiei româneşti de a avea în capitala ţării noastre, Bucureşti, o catedrală naţională. Astăzi, când în inima capitalei noastre se înalţă monumentala Catedrală Națională, putem spune că ea este „una din comorile de artă ale orientului european”.