O farmacie într-o plantă: cătina albă

Aşa cum promiteam în articolul de săptămâna trecută, revenim cu informaţii noi despre cătină, legate de modul în care poate fi valorificată atât la nivel industrial, cât şi casnic. Sectoarele de aplicabilitate a produselor din cătină sunt foarte diverse, folosind, în primul rând, fructele (proaspete sau uscate), precum şi alte organe ale plantelor (frunze, muguri, seminţe, scoarţă). Prin aceste produse se pun în valoare componentele biochimice din plante, care s-au dovedit a avea efecte spectaculare în medicina umană şi veterinară, în industria alimentară, cosmetică şi zootehnie.

În tratamentele medicale, cătina albă se administrează, atât intern cât şi extern, sub diferite forme: infuzii, decocturi, sucuri, siropuri, miere, uleiuri sau fructe proaspete şi uscate, toate cu eficienţă ridicată în tratamentele preventive şi curative ale diferitelor boli. Utilizări interne - infuzia din cătină se prepară din 1-2 linguriţe fructe sfărâmate la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit până la răcire, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi, după mesele principale, ca sursă importantă de vitamine, cu efecte în combaterea unor boli ca scorbut, hepatită epidemică şi cronică, gripe, nevroze, astenie, diaree, reumatism, gută, stări de convalescenţă, lipsa poftei de mâncare şi unele boli de piele; - infuzia din amestec de cătină, soc, urzică şi coada-calului, din care se consumă câte două căni pe zi, într-o cură de 1-2 săptămâni, având efecte energizante şi depurative la persoane anemice, mai ales în timpul sezonului de iarnă; - decoctul din două linguri fructe zdrobite la 500 ml apă; se fierbe 2-3 minute, se infuzează 25-30 de minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau două căni pe zi, fracţionate în înghiţituri rare, pentru tratarea aterosclerozei, pentru dureri de stomac şi ulceraţii ale pielii; - sucul din fructe proaspete şi bine coapte se prepară prin zdrobire şi stoarcere în prese cu site din plastic sau din materiale inoxidabile pentru îndepărtarea sâmburilor. Se adaugă zahăr în cantitate egală cu a sucului şi se fierbe uşor, timp de 15 minute. Sucul încă fierbinte se toarnă în sticle încălzite şi se păstrează la frig timp de 1-2 săptămâni. Pentru o durată de păstrare mai mare, cantitatea de zahăr va depăşi cu 50% cantitatea sucului sau se adaugă benzoat de sodiu (0,2‰). Dacă se prepară prin presare la rece, sucul îşi păstrează nealterate toate vitaminele. Se consumă câte trei linguri pe zi în caz de gripă (asociat cu miere de albine şi polen), la tratarea scorbutului şi ca reconfortant în timpul iernii; - sucul din amestec de fructe (cătină, afine, mure), eventual cu adaos de suc de grepfrut şi spirale din coajă de citrice se îndulceşte cu zahăr după gust şi se serveşte în pahare ornate cu felii de grepfrut sau cu spirale din coajă de lămâie sau portocale, adăugând apă minerală după gust. Seminţele şi pieliţele rămase după centrifugare nu se aruncă, ci se usucă, se macină fin şi se consumă câte o linguriţă la 2-3 zile cu efecte vitaminizante; - siropul din cătină se prepară din 750 g fructe prospete şi zdrobite în storcătorul de fructe şi care se fierbe în 2 litri de apă şi se infuzează acoperit până la răcire. După răcire se strecoară, se adaugă 1 kg zahăr şi 3 linguriţe suc de lămâie şi se toarnă în sticle bine închise unde se păstrează la loc răcoros şi întunecos. Se consumă câte 3-5 linguriţe pe zi în urticarie, boli ale capilarelor şi ca tonifiant în lunile de iarnă pentru bătrâni, copii şi gravide; - siropul asortat din cătină, mere şi pere: se taie fructele în felii şi se ţin 2-3 minute în apă clocotită; după răcire se pun în borcane, în straturi alternative cu fructe de cătină. Se toarnă deasupra sirop concentrat (25-30% zahăr), folosind zeama în care au fiert fructele. Urmează pasteurizarea timp de 10 minute în baia de apă, fără a ajunge la fierbere, şi se păstrează la loc răcoros; - mierea de cătină se prepară din fructe proaspete sau uscate şi centrifugate pentru zdrobire şi separarea seminţelor. Se amestecă, într-un vas, cu cantităţi egale de miere polifloră. Se toarnă în borcane care se închid cu capac ermetic şi se ţin la rece. Se consumă zilnic câte 1-3 linguriţe, având efecte multiple în întărirea sistemului imunitar, stimularea activităţii intelectuale, îmbunătăţirea activităţii cardiace la persoanele în vârstă, blocarea metastazelor maligne şi combaterea efectelor stresului; - uleiul de cătină se prepară din fructe uscate şi ultrafin pulverizat, care se amestecă cu o cantitate egală de ulei de floarea-soarelui. După 24 şi 48 de ore se îmbogăţeşte uleiul cu încă 50% din doza de fructe. Se strecoară prin pânză deasă, se conservă la loc răcoros şi întunecat şi se consumă astfel: la copiii peste vârsta de 1 an se dau câte 5 picături de 3 ori pe zi; la adulţi se administrează în cure de câte o lună, de 2-3 ori pe an, consumând câte 20-60 de picături de 3 ori pe zi, în funcţie de stadiul maladiei şi de reactivitatea organismului. Dacă se folosesc fructele proaspete sau congelate, se face o presare prin centrifugare şi apoi separarea fazei apoase, obţinând un ulei foarte bogat în polivitamine (A, C, E); - fructele proaspete sau conservate prin congelare (25/50 g pe zi) precum şi fructele uscate şi măcinate fin (5-10 g pe zi) se consumă la intervale de 2-3 zile având efecte în avitaminoze, hipovitaminoze, convalescenţe şi pentru creşterea rezistenţei la eforturi fizice şi intelectuale. O cură de fructe proaspete este indicată la persoanele care consumă cantităţi mari de alcool, cafea şi alimente semipreparate cu carne. De asemenea, are efecte în scăderea colesterolului din sânge şi la stoparea căderii părului; - decoctul din frunze mărunţite şi uscate se consumă câte o linguriţă de 2-3 ori pe săptămână, la persoanele cu stări depresive şi anxioase. Tratamente externe - infuzie concentrată din 200 g fructe la un litru apă clocotită, care se strecoară în apa de baie; - cataplasme din fructe proaspete, care se lasă în apă timp de 24 de ore, într-un vas acoperit, după care se zvântă 1-2 ore şi se zdrobesc obţinând o pastă. Aceasta se aplică pe o bucată de tifon umezită cu apă caldă şi se pune timp de 2-3 ore pe zonele dureroase provocate de reumatism cronic; - uleiul de cătină, obţinut prin presarea fructelor proaspete, este bogat în carotenoizi şi vitamine liposolubile şi se foloseşte cu eficienţă în prevenirea şi tratarea unor afecţiuni ale pielii (eczeme, plăgi, infecţii, arsuri, degerături). Datorită efectelor antiinflamatoare şi calmante, uleiul este recomandat şi în ameliorarea durerilor reumatice; - unguentul de cătină se aplică prin ungere zilnică pentru protejarea pielii de acţiunea nocivă a unor radiaţii. Utilizări în alimentaţie În scopuri alimentare, fructele de cătină sunt prelucrate, industrial sau casnic, sub formă de sucuri, siropuri, compoturi, sosuri, flip răcoritor, dulceţuri, şerbeturi, gemuri, jeleuri, marmelade, îngheţate, vinuri şi lichioruri. În practică, cel mai frecvent se prepară gemul de cătină obţinut din 1,250 kg fructe proaspete care se opăresc cu apă fierbinte până la stare păstoasă. După răcire se trece prin sită pentru separarea seminţelor, iar pasta se amestecă cu 750 g zahăr. Se fierbe lent până la consistenţă dorită, iar după răcire se toarnă în borcane şi se depozitează. La fel de frecventă în consumul casnic este marmelada din cătină, preparată dintr-un amestec de suc de cătină (500 ml) cu 0,5-1 kg fructe diverse (cireşe, vişine, pere, pepene, dovleac, coacăze, zmeură) tăiate mărunt. Se amestecă cu 500 g zahăr şi se fierb timp de 15-20 minute, amestecând continuu până la consistenţa dorită. Se toarnă în borcane şi se acoperă cu celofan. În multe gospodării se prepară vinul de cătină albă din 1 kg fructe proaspete sau 200 g fructe uscate care se zdrobesc. Peste fructe se toarnă 5 litri apă fiartă şi răcită şi 1,5 kg zahăr. Pentru grăbirea fermentaţiei se adaugă puţină drojdie, iar după 15-20 de zile se trage vinul în sticle. Vinul se consumă ca atare, câte 2-3 păhărele pe zi, cu efecte în boli de piele (urticarie) sau se adaugă în mustul de struguri, în proporţie de maximum 10%, realizând un produs cu calităţi superioare. O plantă utilă în zootehnie şi agricultură În zootehnie, cătina se poate folosi cu succes la furajarea ani-malelor, cărora le dă o vigoare deosebită. O menţiune specială se referă la utilizarea în hrana fazanilor. În medicina veterinară se utilizează decoctul sau uleiul de cătină (câte 30 de picături de 3 ori pe zi), cu efecte la animalele de casă (pisici, câini), pentru a avea o blană deosebit de frumoasă. La animalele mari se administrează decoctul din fructe (50 g la un litru apă), cu efecte în vindecarea unor boli de piele (eczeme, alergii, căderea părului şi distrugerea insectelor de pe corp). În ameliorarea solurilor degradate sau în pantă, cătina se foloseşte la fixarea stratului arabil, în corectarea torenţilor şi la combaterea procesului de eroziune a terenurilor, datorită capacităţii de înrădăcinare rapidă, prin emiterea de drajoni până la o distanţă de 24 de metri depărtare de trunchi.