O firmă din austria cumpără Carom Oneşti
Reprezentanţi ai firmei austriece Energy Bio Chemicals (EBC) au semnat, ieri, minuta finală pentru cumpărarea Carom Oneşti, singura unitate de producţie care a fabricat în România cauciuc sintetic. După patru încercări de privatizare nereuşite, urmate de scandalurile provocate de achiziţionarea pachetului majoritar de către grupul financiar al fraţilor Iancu - patronii actuali ai clubului Poli Timişoara - şi, apoi, de controversatul om de afaceri Ovidiu Tender, Carom a fost declarată, în justiţie, în stare de faliment la finele anului 2006. De atunci, firma lichidatoare, Finconta Consulting, a încercat, sub presiunea sindicatului ce acţionează la Carom, să găsească un cumpărător care să dorească repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi nu transformarea lor în fier vechi. Toate încercările au eşuat, astfel încât a fost nevoie de modificarea Caietului de sarcini, realizat pe baza mandatului acordat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, pentru ca EBC să accepte achiziţionarea firmei din Oneşti. Condiţiile de cumpărare obţinute de austrieci produc, însă, teamă în rândul celor circa 250 de salariaţi care au mai rămas din cei peste 1.800, câţi lucrau la Carom în 1990, din cauză că a fost eliminată interdicţia faţă de noii proprietari de a nu vinde la fier vechi instalaţiile, dar şi pentru că firma austriacă ar putea suspenda toate plăţile dacă ar apărea vreo contestaţie după vânzarea fostului producător de cauciuc sintetic. Sindicaliştii de la Carom solicită în mod expres ca unitatea de producţie în care sunt angajaţi să nu fie dată la fier vechi, ci să fie repornită. EBC urmează ca în următoarele şase zile să depună scrisoarea de garanţie bancară, reprezentând cel puţin 10% din preţul de vânzare al Carom, iar la o zi după virarea banilor va fi făcut public anunţul privind vânzarea firmei din Oneşti. Dacă în 30 de zile de la publicarea acestuia nu va exista o altă ofertă mai bună decât cea avansată de Energy Bio Chemicals, austriecii vor deveni proprietarii Carom. Aceasta este ultima unitate industrială mare din judeţul Bacău al cărei statut nu a fost, până în prezent, clarificat.