O incursiune arheologică în istoria unei biserici de lemn din Vânători-Neamț

Odinioară nu puteam înțelege cum Arheologia poate da viață vremurilor demult înscrise pe răbojul istoriei, părându-mi-se inaccesibilă, chiar dacă parte din tainele ei mi le-a descoperit, pe vremea studenției la Facultatea de Teologie din Iași, renumitul profesor bizantinolog academician Emilian Popescu, cercetător în cadrul Institutului de Arheologie al Academiei Române. M-am apropiat de acest domeniu mai cu seamă după ce l-am cunoscut pe domnul Vasile Diaconu, director și cercetător științific al Muzeului de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț, din cadrul Complexului Muzeal Națio­nal Neamț. Autor al unor lucrări de o impor­­tanță deosebită, atât pentru istoria națională, cât și pentru cunoașterea trecutului arealului nemțean, domnia-sa m-a determinat să vizitez, nu de puține ori, un șantier arheologic și să ating cu mâna vestigii istorice din timpuri ime­moriale.

Înainte de a vorbi despre prezenta lucrare științifică, Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” și „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Vânători-Neamț. Cercetări arheologice, se impune a face o succintă prezentare a autorului volumului de față: domnul Vasile Diaconu este un arheolog și cercetător științific foarte cunoscut în mediul academic românesc, cu o carieră de aproape două decenii în domeniul arheologiei preistorice și medievale. Este directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț, parte din Complexul Muzeal Național Neamț, condus de domnul Ciprian- Dorin Nicola, unde a coordonat numeroase săpături arheologice și proiecte de cercetare interdisciplinare.

În ceea ce privește activitatea editorială a domnului Vasile Diaconu, trebuie precizat că ea se vădește la fel de prolifică precum cea de arheolog ori de muzeograf. Autor a peste 70 de lucrări științifice, publicate în reviste de specialitate sau în volume colective, a abordat teme precum analiza tehnologică a ceramicii, tipologia uneltelor litice și structurile funerare din epoca bronzului. Membru activ al comu­nității științifice internaționale, a colaborat cu cercetători din diverse instituții academice. Dintre lucrările publicate enumerăm: Hănești- Botoșani: Mărturii arheologice și istorice, 2010; Depresiunea Neamț. Contribuții arheologice, 2012 (teza de doctorat); Repertoriul descoperirilor atribuite epocii bronzului din județul Neamț, 2016; Izvoarele sărate din microzona Agapia-Bălțătești-Ghindăoani, 2017; Un secol de arheologie în spațiul est-carpatic. Cercetările arheologice din anii 1960-1962, coautor, 2024.

Recenta carte a domnului Diaconu intitulată Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” și „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Vânători-Neamț. Cercetări arheologice, apărută în 2025, la Editura „Constantin Matasă” din Piatra Neamț, într-o prezentare tipografică de înaltă calitate, se distinge prin rigoare științifică și rafinament editorial, reprezentând continuarea prodigioasei lucrări de cercetare științifică a autorului și a colegilor domniei-sale din cadrul aceleiași insti­tuții muzeale.

În prefața cărții, arheologul Vasile Diaconu ne precizează că scopul principal al cercetării arheologice este reconstituirea fidelă a trecutului prin metode științifice, precum descoperirea, investigarea și conservarea patrimoniului arheologic, fie el mobil (obiecte) sau imo­bil (construcții). În județul Neamț, dezvoltarea infrastructurii a determinat apariția unor cercetări preventive, realizate de Complexul Muzeal Național Neamț, care au vizat în special lăcașuri de cult cu valoare istorică aparte, capabile să ofere informații valoroase despre arhitectura religioasă, obiceiurile funerare și rolul acestor biserici în viața comu­nităților locale.

S-a conturat, astfel, ideea unei „arheologii ecleziastice”, care combină metode invazive (săpături) cu analize interdisciplinare și surse istorice, aducând contribuții importante la cunoașterea istoriei religioase locale. Un exemplu concret îl reprezintă cercetarea realizată de domnul Diaconu, în vara anului 2024, la biserica din satul Vânători-Neamț, ce a scos la iveală atât elemente legate de construcția și funcționarea bisericii în secolul al XIX-lea, cât și urme de locuire preistorică din neolitic și epoca bronzului. Toate acestea fac subiectul prezentei lucrări științifice.

 Fiind vorba de o biserică pe care o prețuiesc mult, în care a slujit unul din cei mai destoinici profesori ai mei de la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi”-Mănăstirea Neamț, părintele Ioan Mihoc care, timp de peste 35 de ani, a slujit vestita școală teologică nemțeană ca secretar, spiritual, profesor și director, (ultima demnitate având-o 27 de ani), cu bucurie aștern câteva gânduri despre această lucrare inedită în spațiul eclesiastic moldav.

În peste trei decenii de viețuire la Schitul Vovidenia, am participat frecvent la hramurile bisericii din Vânători-Neamț, la invitația părintelui Ioan Mihoc și a actualului paroh, părintele Viorel Irina, totodată secretar al Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț. Am remarcat cu ad­mirație eforturile conjugate ale celor doi slujitori, alături de administrația locală - reprezentată de doamna primar, jurist Maria Petrariu - de a conserva și valorifica patrimoniul acestei biserici de lemn din Vânători- Neamț.

 Revenind la volumul de față, cuprinsul lui angajează cititorul într-o fascinantă călătorie în trecutul tumultuos al cunoscutei localități de la poalele Cetății Neamț și al bisericii de lemn a comunității, căci lucrarea reflectă nu doar rezultatele științifice ale cercetării arheologice, atrăgând atenția asupra valorii istorice a monumentelor locale, chiar și a celor mai puțin cunoscute, ci și informații prețioase despre istoria de câteva secole a satului Vânători-Neamț.

Valoarea științifică a celor aproape 150 de pagini ale volumului este susținută de o expunere coerentă, riguroasă și obiectivă, completată de o bibliografie amplă și relevantă, structurată la finalul fiecărui capitol. Suportul vizual - planșe, ilustrații, hărți, desene tehnice și reconstituiri - nu reprezintă doar un element complementar, ci un instrument esențial care potențează înțelegerea și amplifică impactul cercetării prezentate.

Acest demers științific, deopotrivă riguros și accesibil, reușește să angajeze cititorul într-un act de redescoperire a istoriei locale, deschizându-i porțile către pagini inedite ale trecutului comunității din Vânători-Neamț. Volumul nu se adresează exclusiv specialiștilor în arheologie sau istorie ecleziastică, ci tuturor celor care percep istoria ca o lucrare tainică a lui Dumnezeu, săvârșită prin oameni și înrădăcinată în spații sacre. Este o invitație la rememorare și reflecție adresată celor care doresc să pătrundă sensurile adânci ale unei geografii spirituale marcate de prezența emblematică a mănăstirilor Neamț, Sihăstria, Secu, cu schiturile lor, dar și de tăcerea impunătoare a Cetății Neamț, martoră neclintită a veacurilor trecute.

Cu recunoștință îi felicit pe domnul Vasile Diaconu și pe vrednicii săi colaboratori pentru această lucrare alcătuită cu netăgăduită acribie științifică, rod al unei slujiri devotate în ogorul cercetării. Le doresc ca și în continuare să pătrundă tăcerile adânci ale istoriei cu dalta răbdării și pensula minuției, descoperind, sub binecuvântarea Proniei cerești, urmele „pașilor” lui Dumnezeu prin trecutul ime­morial al acestui pământ românesc, aducând la lumină, prin cuvânt scris și conștiință trează, artefacte ale memoriei și credinței, spre reîntemeierea chipului viu al civilizațiilor de odinioară.