O interpretare obiectivă, caldă și învăluitoare a esențelor

În 1986, când postul de radio „Europa Liberă”, unde lucra, i-a acordat o bursă de studii politice și de aprofundare a limbii engleze la University of Virginia, din Charlottesville, Crisula Ștefănescu, confruntată cu o realitate diferită de imaginea pe care și-o făcuse despre Statele Unite, ia hotărârea de a ține un jurnal în care să consemneze experiența sa americană. Într-un ritm alert, vioi, cu un stil direct, spontan, fără zorzoane inutile, dar grăitor prin concizie; „În Țara Minunilor. Pagini de jurnal american” este expresia acelor trăiri, transpunerea lor în portativ literar. Structura de rezis­tență a atractivei construcții literare o constituie solida cultură a autoarei, interesul său mereu treaz, neobosit, față de tot ceea ce se întâmplă în jur, dorința de a cunoaște, raportările pe care le face la Europa și la România, capacitatea de a procesa obiectiv și inteligent valul de infor­mații, detaliile picante ale șederii în America și, nu în ultimul rând, ironia și autoironia de tona­lități calde, subtile și învăluitoare.

 Îi studiază cu precădere pe Marx, Brecht și Merton, oscilând cu aceeași teamă între „faptul că n-am să pot să-i înțeleg, sau că am să-i înțeleg...”, iar asta în lumina unui bine cunoscut banc în epocă: „Ce e un comunist? Cineva care citește operele lui Marx și Lenin. Ce e un anticomunist? Cineva care înțelege operele lui Marx și Lenin”.

La un seminar se discută și despre Gorbaciov și cele două sarcini prioritare (atenție!, n.n.) ale sale: „...pe de o parte să consolideze IMPERIUL sovietic, sarcină foarte dificilă, dat fiind fermentul de reformă din celelalte țări comuniste, și, pe de altă parte, încercarea de expansiune, foarte riscantă, din aceleași motive (subl. noastră)”.

Nimic din ceea ce Crisula Ștefă­nescu vede și o interesează nu rămâne necomentat în jurnal, ca un semn al asimilării, al înțelegerii obiective a realității, al filtrării acesteia prin lentile proprii. Totul este luat ca atare din mediul american al vremii și pus într-o balanță ale cărei talere dovedesc discernământ critic, prelucrare obiectivă a esen­țelor și așezarea lor în șirul de cunoștințe anterioare, întru plina de folos întregire a propriului statut intelectual.

Studiul intensiv, presupunând participare la cursuri, la seminare și la discuțiile libere de la Cafeteria, dar și neîntrerupte lecturi bibliografice urgente, alternează cu vizionarea unor filme, ale căror subiecte și distribuții sunt comentate cu vervă, cu vizite la muzee și biblioteci, la librării, cu expoziții și vizite în familiile colegelor sale americane. O galerie diversă de personaje prinde astfel contur literar în acest jurnal, pornind de la profesori, studenți, prieteni, colegi și colege și terminând cu pitoreasca figură a polonezului Piotr, un ghinionist predestinat, ale cărui încurcături existențiale, fructificate în registru umoristic, dau farmec și culoare relatărilor autoarei.

Ceea ce citim în recenta apariție editorială, la Aius din Craiova, sub titlul „În Țara Minunilor. Pagini de jurnal american” este literatură memorialistică de bună calitate, probând virtuțile unei remarcabile scriitoare (poetă, prozatoare, eseistă) pe lângă celelalte preocupări ale sale, cum ar fi ediții critice - Eugen Drăguțescu, Alexandru Busuioceanu - sau cărțile de interviuri cu: Alexandru Ciorănescu, Augustin Buzura, Ioana Celibidache, Ariana Negropontes, Nicolae Florescu și Alexandr Zinoviev.