O privire în catalogul de liceu al tânărului Dumitru Stăniloae

La 20 noiembrie 1903, la starea civilă din Vlădeni, sat aflat pe atunci sub administraţie austro-ungară, se prezenta Elisafta (Elisabeta) Bozocia, moaşă, care anunţa naşterea lui Dumitru. În fila registrului completată cu acest prilej, în limba maghiară, este menţionat tatăl copilului, Irimie Stăniloae, ortodox, consemnat ca mic proprietar, în vârstă de 40 de ani. Acesta locuia împreună cu soţia sa, Reveca, născută Arnacz, în Vlădeni, la numărul 294. Mama copilului avea 36 de ani. 

 

Interesant este faptul că documentul prezintă, pe lângă data naşterii lui Dumitru, 16 noiembrie, şi ora: 6 după-amiază. Elisabeta menţionează că a fost prezentă la naştere şi a declarat copilul, în lipsa mamei care, probabil slăbită după naştere, a rămas acasă1.

 

În registrul celor botezaţi din Vlădeni este menţionat şi pruncul Dumitru: născut pe 4 noiembrie (stil vechi) şi botezat pe 9 noiembrie. Naşă de botez a fost Maria T. Micu, iar preotul care a oficiat sfânta taină a fost Iacob Zorea2.

 

După ce a absolvit primele trei clase la şcoala primară  din satul natal, tânărul Dumitru a mers la Braşov pentru a studia la Liceul „Andrei Şaguna“. În catalogul clasei a V-a apărea înscris: Dumitru Stăniloae, născut pe 3 noiembrie stil vechi (sic!), cu menţiunile că şi clasa a IV-a a absolvit-o la aceeaşi instituţie, rezultatele studiilor au fost foarte bune, iar „purtarea morală“ bună. În oraşul transilvănean, viitorul mare teolog a locuit la Charlotte Czekely, pe strada Nouă nr. 34. La rubrica menţiuni era stipulat faptul că la 30 decembrie 1919 a trecut examenul de clasa a V-a3. 

 

În anul şcolar 1921-1922, tânărul Dumitru se afla în clasa a VIII-a, profesorul îndrumător al clasei fiind Teodor Neş. Rezultatele la învăţătură ale elevului din Vlădeni erau deosebite: calificativele erau impresionante: la moralitate „foarte bine“, la religie „bine“, la limba latină şi limba română „bine“, limba franceză „foarte bine“, limba germană „bine“, drept constituţional şi economic „bine“, filosofie „foarte bine“, istorie „bine“, matematică „bine“, ştiinţele naturii şi chimie „bine“, igienă „foarte bine“, muzică vocală „foarte bine“, desen artistic „bine“, la formarea externă a lucrărilor scrise primise menţiunea „îngrijită“, iar nota generală era „foarte bine“4. 

 

Pe 9 şi 10 iunie 1922, Liceul „Andrei Şaguna“ organiza examenul de maturitate (bacalaureatul). La examenul oral, Dumitru Stăniloae a avut de răs-puns la limba română la întrebări despre opera lui Mihail Sadoveanu şi lirica populară (doina), obţinând calificativul „foarte bine“. La limba franceză a abordat infinitivul, condiţionalul, présence de lâesprit şi chansons de geste (secolul XI), fiind notat cu „foarte bine“. La limba latină a tradus din Virgiliu, Eneida, II, 40 şi a vorbit despre tribunii plebei, luând şi aici „foarte bine“. La istorie a tratat subiectele: colonizarea Daciei şi Revoluţia de la 1848 în Ardeal. Este singura materie la care a avut „bine“, întrucât la matematică şi fizică a încheiat cu „foarte bine“5.

 

Rezultatele finale ale tânărului Dumitru erau excelente: la limba română a obţinut „foarte bine“, atât în timpul anului şcolar, cât şi la examenul de maturitate (scris şi oral), la limba franceză, în timpul anului „foarte bine“, la scris „bine“ şi la oral „foarte bine“, la limba latină, în timpul anului „bine“, la scris „bine“ şi la oral „foarte bine“, la istorie în timpul anului „bine“ şi la oral „foarte bine“, la matematică, „bine“, în timpul a-nului şi la scris, iar la oral „foarte bine“, la fizică „bine“, în timpul anului, şi „foarte bine“, la oral6. În plus, la limbile elină şi germană, la istorie naturală şi desen artistic a obţinut „bine“, la religie, geografie şi propedeutică filosofică „foarte bine“, concluzia generală fiind „matur cu foarte bine“7. Absolvise Liceul „Andrei Şaguna“ ca şef de promoţie8.

 

După ce a absolvit liceul, Dumitru Stăniloae a plecat să studieze la Facultatea de Litere, dorind să urmeze o carieră în acest domeniu9. După numai un an, a abandonat această facultate, pentru a se înscrie la Teologie, ascultând astfel chemarea Domnului. 

 

În 1923, în satul Vlădeni, la numărul 294 locuiau Irimie şi Reveca Stăniloae, potrivit unui recensământ local10. Fiul lor plecase pe meleaguri bucovinene, la Cernăuţi. Viitorul părinte Stăniloae păşea pe calea Bisericii ca teolog. Greutăţile pe care le-a întâmpinat de-a lungul vieţii nu l-au abătut de la drumul său spre Împărăţia cea veşnică.

 

Note: