Oameni și fapte de la Dunăre

Preotul Sever Negrescu din Mehedinți, care este și un apreciat scriitor, a realizat recent monografia comunei Eșelnița, la 540 de ani de atestare documentară. Sub titlul „Eșelnița. 1484-2024”, părintele Sever Negrescu, împreună cu Flaviana Costescu, Xenia și Petronela Negrescu, a adunat cu grijă toate datele istorice, culturale și sociale referitoare la comuna me­he­dințeană din Clisura Dunării de care aparțin satele Ogradena, Tișovița, Plavișevița, rezultând astfel o lucrare foarte interesantă.

Prima mențiune documentară a localității o găsim în corpusul Documente Medievale bănă­țene. 1440-1653, publicate de Asturiu Feneșan. Monografia vorbește despre istoria zonei, a bisericilor, precum și despre oamenii de seamă care au marcat aceste locuri, între care Episcopul Iosif Traian Bădescu, al cărui mormânt se află în cimitirul Parohiei Eșelnița. Nu este trecută cu vederea nici Mănăstirea Mraconia, ridicată în anul 1523 de banul Nicola Gârlișteanu, mănăstire care a avut un rol major în viața duhovnicească a locuitorilor din împrejurimi.

Pagini importante se referă la strămutarea din cauza construirii barajului pentru hidrocentrala Porțile de Fier, Eșelnița fiind unul din satele reconstruite după dramaticul eveniment. Memoria strămutărilor este păstrată în cimitirele localității, și ele mutate din locul lor, dar mai ales în Muzeul Parohial al Strămutaților, înființat chiar de părintele Sever Negrescu în parohia sa. Tot în Eșelnița s-a construit și un al doilea muzeu, cu profil etnografic, din inițiativă particulară, conținând peste 1.000 de piese de la ceramică, la costume populare și artă tradițională. Monografia despre localitatea Eșel­nița mai cuprinde o secțiune cu articole de presă care s-au scris despre aceasta, dar și mai multe fotografii care arată momente din istoria localității și a parohiei de la Dunăre.

Născut în 1960 în comuna Husnicioara, județul Mehedinți, cel care avea să devină peste ani preot și scriitor a absolvit Liceul „Traian” din Turnu Severin, apoi Seminarul din Craiova (1977-1982) și Institutul Teologic din București (1983-1987). Lucrarea de licență în Teologie, „Ecouri bizantine în literatura română veche”, a susți­nut-o sub coordonarea regretatului academician Emilian Popescu. De la 1 decembrie 1987 este preot paroh în Parohia Eșelnița, Mehe­dinți, unde slujește și în prezent. A înființat în parohie fundația „Episcop Iosif Traian Bădescu”, a ridicat Muzeul Parohial al Stră­mutaților, cu bibliotecă și sală de lectură, unde sunt adăpostite bunuri de patrimoniu din fostele biserici din Clisura Dunării: Eșelnița Veche, Ogradena, Tisovița. În cadrul muzeului a organizat o Școală Parohială de Vară, ajunsă la a XXII-a ediție. Preocupat de bună­starea fizică și spirituală a tinerilor, a înființat o echipă de fotbal și o bursă școlară filantropică, acordată anual unor elevi buni la învă­ță­tură, provenind din familii ne­vo­iașe.

A fost consilier cultural al Mitropoliei Olteniei (2001-2008), unde a coordonat editura și revistele „Mitropolia Olteniei” și „Cetatea creștină”, pe care a fondat-o. A inițiat și redactat emisiunea „La umbra cuvântului” la Radio Oltenia din Craiova. Din anul 2011 coordonează colecțiile „Romanul creș­tin” și „Poezia creștină” din cadrul editurii Doxologia din Iași. Este editorul cărţilor: Daniel Turcea, Epifania, cele din urmă poeme de dragoste creştină, Urme în veşnicie (Viaţa poetului scrisă de sora acestuia, Lucia Turcea), Duhovnicul, A respira veşnicia; Cuvinte folositoare ale Sfinţilor bătrâni cei fără de nume (cuvânt-înainte de arhim. Arsenie Papacioc). Împreună cu artistul plastic Emil Bănuți a editat albumele Oltenia de lângă cer, cu mănăstirile și schiturile din Mitropolia Olteniei, și Ceruri, despre mănăstiri și schituri din Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Preotul Sever Negrescu este și un poet apreciat, autor al mai multor volume, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Criticul Alex Ștefănescu spunea într-o cronică: „Versurile lui Sever Negrescu sunt austere şi grave, sunt versurile unui preot ideal”. A primit mai multe premii literare, între care amintim: „Filocalia”, București (1995) și „Nicolae Steinhardt”, Brașov (1997).