Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Mircea Teculescu
Din fiecare
din fiecare bloc sau casă o cărare curge,
ea șerpuie pietroasă sau lină și nevăzut ajunge
năvod ţesut cu inimi pe care-s adunaţi
îngeri în haine negre sau albe îmbrăcaţi,
cu aripi transparente ce dau lumina zilei
chiralitate firii și-mbrăţișare milei,
iar vocile li-s măști unite cu artă de un fir
catifelat, peren, cu iz de calomfir
din care zumzet crește, precum stigmat în palmă,
spre pagina cu texte care rămâne calmă
și-așteaptă ca năvodul să urce tot mai sus,
în cerul cel de-al treilea să fie-acesta pus
și nemișcat, de-acolo, să-nceapă să trimită
apocalipsa lumii, în toate deslușită.



.jpg)