Precum cornul inorogului (după Psalmul 91- În Casa Dreptății și cea mai mică flacără primește binecuvântarea arderii) Cu zece coarde cântă-mi, ba chiar cu alăuta, Când jertfa băuturii cu Mielul
POEZIE: Mircea Teculescu
Din fiecare
din fiecare bloc sau casă o cărare curge,
ea șerpuie pietroasă sau lină și nevăzut ajunge
năvod ţesut cu inimi pe care-s adunaţi
îngeri în haine negre sau albe îmbrăcaţi,
cu aripi transparente ce dau lumina zilei
chiralitate firii și-mbrăţișare milei,
iar vocile li-s măști unite cu artă de un fir
catifelat, peren, cu iz de calomfir
din care zumzet crește, precum stigmat în palmă,
spre pagina cu texte care rămâne calmă
și-așteaptă ca năvodul să urce tot mai sus,
în cerul cel de-al treilea să fie-acesta pus
și nemișcat, de-acolo, să-nceapă să trimită
apocalipsa lumii, în toate deslușită.


