Orbul din naştere, mărturisitor al dumnezeirii lui Hristos

În Duminica a VI-a după Paşti, a Orbului din naştere, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la slujba Sfintei Liturghii oficiată în Paraclisul "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală.

Patriarhul României a arătat că Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a vindecat un orb din naştere, l-a făcut pe acesta prin lucrarea harului un mărturisitor şi un misionar, trimis să se vadă lucrarea lui Dumnezeu, iar prin contrastul dintre comportamentul lui şi al fariseilor, orbul vindecat arată cât de mare este orbirea necredinţei, orbirea spirituală. Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că "este mai greu să fii vindecat de necredinţă, decât să fii vindecat de nevederea trupească". Preafericirea Sa a subliniat că acest orb nu a cerut nimic. Spre deosebire de orbii din Ierihon, el a fost remarcat de către Mântuitorul Hristos şi ucenicii Săi, care L-au întrebat pe Domnul Hristos cine a păcătuit: el sau părinţii lui? "Mântuitorul a arătat că nici el, nici părinţii lui nu au păcătuit, ci a fost orb pentru a se arăta prin el lucrarea lui Dumnezeu. Mântuitorul respinge aici credinţa falsă a reîncarnării, a metempsihozei, adică a pelegrinării sufletului dintr-un corp într-altul, în mai multe vieţi ca formă de curăţire. Mântuitorul arată că acest orb s-a născut aşa pentru o raţiune care scapă gândirii omeneşti, anume aceea a unei lucrări tainice a lui Dumnnezeu din viaţa fiecărui om", a explicat Patriarhul României. Suferinţa, cu scop pedagogic În continuare, PF Părinte Patriarh Daniel a subliniat că oamenii, când văd suferinţa altora, se pronunţă în grabă şi judecă, fie pe cel care suferă, fie părinţii, fie alte rude. "Mântuitorul ne descoperă că există suferinţă, care nu provine ca urmare a păcatului, ci este suferinţa îngăduită de Dumnezeu cu un scop pedagogic, cu o semnificaţie spirituală, pentru că numai Dumnezeu transformă suferinţa fizică în lucrare cu semnificaţii spirituale", a spus PF Părinte Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a reliefat importanţa vindecării orbului din naştere, subliniind că "acest orb a devenit un mărturisitor al lucrării dumnezeieşti, dar şi un mărturisitor al dumnezeirii lui Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Se arată cât de mare este puterea credinţei care vine prin lucrarea de vindecare a lui Dumnezeu din viaţa omului. Credinţa acestui orb din naştere judecă necredinţa fariseilor care vedeau cu ochii trupeşti, dar nu credeau că Iisus Hristos este Mesia. Scopul Evangheliei este să arate că pe Iisus Hristos Îl mărturisesc şi orbii vindecaţi, spre deosebire de cei orbiţi de necredinţă, de invidie, care nu pot vedea lucrurile dumnezeieşti." "Harul se dăruieşte celor smeriţi şi ascultători" Întâistătătorul Bisericii noastre a remarcat că Mântuitorul nu a vindecat pe orb prin puterea cuvântului Său, ci prin ungerea ochilor cu un amestec de tină şi salivă. "Acest lucru are un profund simbolism duhovnicesc, fiindcă Domnul Hristos a vrut să arate că cel Care S-a aplecat şi a luat tină este Cel care L-a zidit pe om în ziua a şasea a creaţiei, El, Hristos, este făcătorul omului, dar şi vindecătorul. Hristos este Cel care dă lumina fizică şi tot El poate să o dăruiască celor care nu o au. Trimiterea unui orb la un bazin aflat în altă parte semnifică, de asemenea, cum Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, i-a dat şi puterea credinţei, care l-a dus direct la izvor prin lucrarea harului lui Dumnezeu, ce se dăruieşte celor smeriţi şi ascultători", a mai spus PF Daniel. La final, Preafericirea Sa a făcut legătura dintre această minune, în care materia devine materie vindecătoare, sfinţitoare şi mijloc de purtare şi transmitere a harului lui Dumnezeu, şi Taina Sfântului Maslu, unde puterea nevăzută sfinţitoare a lui Dumnezeu se face văzută prin materie (untdelemnul, pâinea, vinul).