Paraclisul Maicii Domnului, zilnic la Catedrala patriarhală

Data: 01 August 2012

În timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, la Catedrala patriarhală din Bucureşti se săvârşeşte slujba Paraclisului Maicii Domnului în fiecare seară, după Vecernie. Această rânduială a început ieri seară, în prima zi de post, şi se va încheia în ajunul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului. Această rânduială specifică mănăstirilor este preluată şi la unele catedrale chiriarhale din ţară, precum şi la unele parohii unde evlavia credincioşilor către Maica Domnului este mai mare. Ieri, în prima zi din post, la Catedrala patriarhală, la slujba Paraclisului a fost prezent şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preafericirea Sa a binecuvântat pe credincioşii prezenţi şi a rostit un cuvânt de învăţătură despre semnificaţia Postului Adormirii Maicii Domnului şi despre praznicul împărătesc care încheie această perioadă de pregătire. Paraclisul este o slujbă specială de invocare a ajutorului Născătoarei de Dumnezeu, aşa cum ne arată şi etimologia cuvântului grecesc "paraklisis", care înseamnă "invocare" sau "chemare", dar şi "mângâiere". Slujba Paraclisului se aseamănă cu cea a Utreniei, cuprinzând tropare, condace, canonul complet, Evanghelia şi ectenii. În tradiţia românească cele mai cunoscute sunt Paraclisul Mic al Maicii Domnului, primul din Ceaslov, şi Paraclisul Mare al Maicii Domnului care poate fi găsit şi la finalul Psaltirii. Slujba Paraclisului Mic a fost alcătuită de Sfântul Teostrict Mărturisitorul, stareţul Mănăstirii Pelekete, de lângă Constantinopol, care a pătimit în timpul disputei iconoclaste din secolul al VIII-lea. Slujba Paraclisului Mare a fost alcătuită de Teodor II Dukas Laskaris, împăratul bizantin al Niceei, care a domnit în exil între anii 1254-1258, după cucerirea Constantinopolului de cruciaţi în 1204. (Marius Nedelcu)