Părintele Cleopa Ilie - icoană luminoasă a Ortodoxiei româneşti

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Simpozionul "Părintele Cleopa - Omul lui Dumnezeu printre oameni - 100 de ani de la naştere", organizat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei la Mănăstirea Sihăstria, judeţul Neamţ, în zilele de 27-28 aprilie 2012.

 

Anul acesta, 2012, s-au împlinit 100 de ani de la naşterea părintelui arhimandrit Cleopa Ilie (10 aprilie 1912), personalitate simbol a vieţii monahale din România.

 

 

Simpozionul Părintele Cleopa - Omul lui Dumnezeu printre oameni, organizat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei la Mănăstirea Sihăstria, se constituie într-un act de aducere aminte şi de omagiere a memoriei acestui vrednic slujitor al Mântuitorului Hristos, pentru care păstrăm vie în inimile noastre dragostea sa neţărmurită pentru Biserică şi popor, chipul său luminos şi bunătatea sa sufletească.

 

 

Astăzi, la aniversarea centenarului de la naşterea sa, când celebrăm viaţa şi activitatea părintelui Cleopa, care a fost un dar de la Dumnezeu pentru poporul român, străluceşte, în lumina spirituală a Mântuitorului Hristos Cel înviat, figura iubită şi venerată a celui care şi-a închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor.

 

 

Purtător al harului Duhului Sfânt, părintele Cleopa a răspuns chemării lui Dumnezeu la misiune într-un mod înţelept. El a devenit un misionar statornic în chilie, arătând într-un fel minunat cum poate cineva să aducă lumea la Dumnezeu, să schimbe vieţi, să vindece răni, să hrănească suflete, nu cutreierând lumea, nu bătând din uşă în uşă, ci deschizând cu dragoste părintească uşa chiliei sale şi ajutând pe fiecare păcătos să-şi deschidă propriul său suflet în spovedanie pentru a se întâlni cu iubirea milostivă şi vindecătoare a lui Dumnezeu pentru oameni.

 

 

Părintele Cleopa a fost un mare misionar prin cuvântul vorbit în predică, prin cuvântul scris, dar şi prin felul său de a vieţui şi felul său de a se purta cu oamenii. Dăruit de Dumnezeu cu nenumărate daruri, părintele Cleopa era mereu rănit de durerile, de suferinţele, de bolile şi păcatele mulţimilor necăjite şi rătăcite ca nişte oi fără de păstor (cf. Matei 9, 36), fiind în acelaşi timp senin şi plin de bunăvoinţă, milostiv şi iertător.

 

 

Timpurile în care a trăit au fost dificile şi neliniştite. Dificilă şi tensionată a fost şi viaţa Bisericii, atât pentru credincioşi, cât şi pentru păstorii duhovniceşti. În acele vremurile de încercare, când credinţa era tăgăduită, când în şcoli se învăţa că nu este Dumnezeu, părintele Cleopa, împreună cu alţi duhovnici, preoţi şi slujitori ai Bisericii, mărturisea credinţa în Dumnezeu, nu ca pe un adevăr intelectual, abstract, ci ca pe o relaţie vie cu El, ca un trăitor al prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu în Biserică, în lume şi în viaţa personală.

 

 

În perioada zbuciumată a prigoanei împotriva Bisericii, părintele Cleopa a răspuns la chemarea patriarhului Justinian, care i-a cerut să lucreze pentru călăuzirea vieţii monahale româneşti pe calea Sfintei Tradiţii a Bisericii.

 

 

Cu multă înţelepciune şi râvnă duhovnicească, ca un "foc care arde" şi care nu se poate conteni (cf. Ieremia 20, 9; Luca 24, 32), părintele Cleopa a fost un mărturisitor al dreptei credinţe şi un trăitor autentic al tradiţiei monahale. Însă, atât mărturisirea credinţei, cât şi păstrarea tradiţiei nu erau pentru el constrângere sau crispare, ci rânduiala vieţuirii în plinătatea prezenţei Duhului Sfânt, Care trezeşte în om râvnă necontenită şi dor nemărginit după sfinţenie. Tradiţia a fost pentru el comuniune a Sfinţilor de-a lungul veacurilor, iar el trăia în această comuniune ca un om liber şi responsabil.

 

 

Când a fost chemat să pună rânduială în unele mănăstiri, părintele Cleopa a arătat că era un bun cunoscător şi călăuzitor al vieţii monahale şi al prezenţei misionare a mănăstirilor în viaţa Bisericii, străduindu-se să aducă rod bogat, iar rodul său să rămână (cf. Ioan 15, 16) în mai multe mănăstiri din ţară, dar mai ales în Mănăstirea Slatina şi Mănăstirea Sihăstria din Moldova, arătând că acolo unde sunt lucrătoare slujbele liturgice, predica, rugăciunea la chilie, spovedania, ascultarea smerită şi primirea cu bucurie a pelerinilor, mănăstirea este căutată de oameni de toate vârstele şi de toate categoriile sociale.

 

 

Credincioşii pelerini şi toţi cei care l-au cunoscut pe părintele Cleopa au simţit că era "un om al lui Dumnezeu", milostiv şi drept, iubitor de Hristos şi de oameni, un om al rugăciunii sfinte şi un mărturisitor al dreptei credinţe în orice timp şi în orice loc, predicând totdeauna pe baza Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor, devenind astfel un prieten al sfinţilor şi un înţelept părinte-duhovnic al credincioşilor călăuziţi pe calea mântuirii.

 

 

Admirat şi iubit de mulţi ierarhi ortodocşi români şi străini, de preoţi de mir şi profesori de teologie, de monahi şi monahii, de oameni de cultură, de autorităţi de stat şi de simpli credincioşi, părintele Cleopa Ilie era pentru toţi una dintre icoanele spirituale cele mai luminoase ale Ortodoxiei româneşti. Era un părinte duhovnicesc care îmbina smerenia cu optimismul, dragostea de Biserica sobornicească a lui Hristos cu iubirea de Neam, jertfa nevoinţelor personale cu bucuria dăruirii de sine pentru alţii, fidelitatea faţă de Tradiţie cu libertatea de a discerne între esenţial şi secundar, între literă şi spirit, între valoarea persoanei umane şi rănile păcatului care o tulbură.

 

 

Viaţa părintelui Cleopa seamănă cu viaţa sfinţilor cuvioşi pe care-i avem deja în calendarul nostru. Chipul său luminos seamănă cu cel al sfinţilor din icoane, fiind sălaş al locuirii Sfântului Duh, Care cu suspine negrăite doreşte ca orice om să crească duhovniceşte spre asemănarea cu Dumnezeu (cf. Romani 8, 27-30), deoarece Dumnezeu, pe cei care L-au iubit, i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său (cf. Romani 8, 28-29), adică "sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui" (cf. Efeseni 1, 4).

 

 

Adresăm cuvânt de felicitare şi binecuvântare tuturor organizatorilor şi participanţilor la acest simpozion, precum şi întregii obşti monahale a Mănăstirii Sihăstria, care datorează renumele său în primul rând prezenţei şi lucrării duhovniceşti a părintelui Cleopa în această mănăstire. De aceea, cea mai frumoasă cinstire a memoriei părintelui Cleopa Ilie, de care se bucură sufletul său din ceruri, este punerea în practică a sfaturilor lui duhovniceşti care se află în cărţile scrise de el sau consemnate de ucenici ai săi. Întrucât el a fost un mare rugător cât a trăit pe pământ, este acum rugător şi în ceruri, mai ales pentru monahii şi credincioşii care ajută această Sfântă Mănăstire să păstreze duhul părintelui Cleopa.

 

 

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să cultivăm şi să transmitem lumina primită de la părintele Cleopa Ilie, ca pe o lumină a Învierii, o călăuză a vieţii şi o arvună a bucuriei veşnice din Împărăţia Preasfintei Treimi!

 

 

 

 

† Daniel

 

 

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române