Părintele Constantin Galeriu - Teolog al bucuriei pascale
Anul acesta, 2013, se împlinesc 10 ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui profesor Constantin Galeriu († 2003), un adevărat trăitor şi un mărturisitor al Ortodoxiei.
Apreciem iniţiativa Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, care, împreună cu Parohia „Sfântul Silvestru“ şi Asociaţia „Părintele Galeriu“, a organizat anul acesta, 2013, mai multe momente de comemorare a Părintelui profesor Constantin Galeriu, culminând cu acest Simpozion Naţional, la care participă ierarhi, preoţi, profesori de teologie, personalităţi ale teologiei şi culturii româneşti şi foşti studenţi sau ucenici ai Părintelui profesor Constantin Galeriu.
Personalitatea sa dinamică şi harismatică, fervoarea credinţei şi dragostea sa pentru Ortodoxie şi poporul român trebuie preţuite şi cunoscute, fiind expresia bucuriei unui misionar mărturisitor al Jertfei şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Părintele Galeriu a fost un om al rugăciunii şi, ca atare, el se roagă acum din ceruri pentru poporul român şi mai ales pentru toţi credincioşii pe care i-a păstorit. El a făcut misiune cu multă dăruire de sine şi în acelaşi timp cu multă dragoste faţă de Biserică şi faţă de poporul român. A fost solicitat adesea de tineri, de intelectuali, de Frăţia Ortodoxă, de ASCOR, de centre de cultură teologică şi de cultură laică, să le vorbească. Tuturor le-a răspuns cu bucurie, deoarece trăia bucuria aceasta de a se dărui mereu, de-a fi folositor altora. Iar bucuria de a se dărui mereu pentru a întări credinţa altora este o bucurie pascală. A slujit mai întâi ca preot la Biserica „Sfântul Vasile“ din Ploieşti, apoi ca preot la Biserica „Sfântul Silvestru“ din Bucureşti şi, paralel cu aceasta, a fost profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A slujit permanent Biserica şi poporul cu o dăruire jertfelnică. Sunt puţini oameni care au ajuns la împlinirea sensului vieţii ca totală dăruire de sine pentru alţii. Deci, în cazul Părintelui Galeriu, nu putem vorbi de o misiune făcută doar ca răspuns la un ordin sau la o trimitere oficială, ci de o misiune-pasiune, o misiune jertfelnică, pe care o împlinea cu multă bucurie duhovnicească, fără motivaţii sau calcule materiale.
Bucuria adevărată, spunea chiar Părintele profesor de multe ori, este bucuria roadelor, bucuria care vine din rodire, din semănarea cuvântului bun şi din constatarea că el rodeşte lumină şi faptă bună în viaţa omului. Părintele Galeriu avea bucuria aceasta pe chipul său şi în toată fiinţa lui. El o transmitea altora mai ales când slujea la Sfântul Altar şi când predica. Adesea am constatat că predicile sale, deşi erau lungi, totuşi nu păreau obositoare, pentru că Părintele prezenta înţelesul textului Evangheliei ca lumină a vieţii umane concrete. Era un predicator al sensului duhovnicesc şi profund al vieţii. Deci, pe scurt, bucuria Părintelui Galeriu era transmisă oamenilor ca sens al vieţii, ca binecuvântare pentru comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii în lumina Învierii lui Hristos.
Părintele Galeriu punea des accentul pe înviere ca viaţă nouă în Hristos, tocmai pentru că a învăţat din Sfânta Evanghelie, din scrierile Părinţilor Bisericii şi din experienţa Sfinţilor că învierea ca dar se primeşte prin credinţă şi pregătire spirituală, nu doar se aşteaptă. Toată viaţa Părintelui Galeriu, şi mai ales activitatea sa misionară, rămâne pentru noi ca o făclie de Paşti, care ne ajută să înţelegem mai bine taina şi bucuria învierii sufletului din moartea păcatului şi a pregătirii omului şi pentru învierea trupului, la venirea întru slavă a lui Hristos, în ziua de apoi. Astăzi e foarte mare nevoie de cât mai multe astfel de făclii de Paşti, adică să vedem într-o persoană concretă cum taina bucuriei Învierii, a comuniunii cu Hristos cel Răstignit şi Înviat, se transmite ca lumină sau bucurie a cuiva care antrenează în bucurie sfântă multe alte persoane.
Profesor de teologie, dăruit cu înţelepciune în gândire şi profunzime în trăire, Părintele Galeriu ne-a fost dascăl şi sfătuitor, vorbindu-ne mereu de lumina Învierii care vine din Jertfă şi Răscumpărare, de nesfârşita iubire milostivă a lui Dumnezeu revărsată în Biserică prin Sfinţi. Pentru el, totdeauna, spiritualitatea profundă era dimensiunea definitorie a umanului, o transcendere a biologicului autosuficient şi o unire cu Dumnezeu în bucurie eternă.
Preot milostiv, profesor duhovnicesc, om de dialog, misionar neobosit, mărturisitor al Crucii şi al Învierii lui Hristos, al frumuseţii spirituale a Ortodoxiei şi a poporului român drept-credincios, Părintele Constantin Galeriu rămâne în sufletul tuturor celor care l-au cunoscut, personal sau prin scrieri, o făclie de Paşti pentru suflete, o călăuză pe calea mântuirii.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt adresat participanţilor la Simpozionul Naţional „Părintele Galeriu – Astăzi“ organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, în colaborare cu Parohia Sfântul Silvestru şi Asociaţia „Părintele Galeriu“, miercuri, 4 decembrie 2013.