Părintele Daniil Sandu Tudor, traducător al Sfântului Simeon Noul Teolog

Afli în Sfântul Simeon „unul din cele mai puternice temeiuri ale duhovniciei, o bucurie și o claritate care tămăduiesc și înviază sufletele”, îi scrie părintele Agathon (devenit ulterior Daniil) Sandu Tudor confratelui său de la Mănăstirea Antim, Andrei Scrima. Cei doi au purtat o mică cores­pon­dență în anii ’50, după îndepărtarea de la Antim a grupului Rugul Aprins. Dar interesul profund al părintelui Daniil Sandu Tudor și evlavia sa dedicate Sfântului Simeon Noul Teolog erau vechi și stăruitoare...

Cel mai probabil, poetul și jurnalistul Sandu Tudor descoperise scrierile și personalitatea Sfântului Simeon Noul Teolog încă din timpul călătoriei sale în Sfântul Munte Athos (1929). Ulterior, unii susțin că și l-ar fi luat drept patron spiritual. Cert este că, fiind un asiduu căutător în literatura creștină veche, încă din interbelic, împreună cu cel puțin alți doi viitori membri ai Rugului Aprins, Mitropolitul Tit Simedrea al Bucovinei și scriitorul, economistul Paul Sterian, Sandu Tudor putea fi văzut adesea în sala de lectură a Bibliotecii Academiei Române. Acolo erau deja o parte dintre primele traduceri în limba română din opera Sfântului Simeon Noul Teolog.

Conform celui mai important studiu românesc de până astăzi, semnat de pr. diac. Ioan I. Ică jr., „Viața Sfântului Simeon Noul Teolog și epoca sa” (publicat în finalul seriei „Simeon Noul Teolog. Scrieri”, vol. IV, Editura Deisis, 2006, pp. 5-101), primele traduceri în limba română fuseseră deja făcute de urmașul Sfântului Paisie de la Neamț, numit Isaac Dascălul, care „a realizat o versiune românească integrală a corpusului simeonian (104 cuvinte + 181 capete + 52 imne, deci mai completă decât cea greacă din 1790), rămasă însă din nefericire în manuscrise” (p. 6). Sandu Tudor ar fi putut așadar să citească, fie și parțial, din această traducere împărțită în trei biblioteci (Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Mănăstirea Neamț și Academia Română). Dar în bibliotecile importante românești, cele monahale, în primul rând, existau și alte traduceri parțiale din Sf. Simeon Noul Teolog, realizate de-a lungul timpului.

Abia traducerile realizate de părintele profesor Dumitru Stăniloae, „Cele 225 de capitole teologice și practice” (Filocalia VI, 1977) și cele „58 de Imne”, tipărite pentru prima oară în volumul „Studii de teologie dogmatică” (Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991), ulterior în „Imnele iubirii dumnezeiești” (Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2017) completate de seria de patru volume „Simeon Noul Teolog. Scrieri”, la Ed. Deisis, traduse de arhid. Ioan Ică jr., vin să întregească editarea în limba română a operei marelui mistic isihast.

Deocamdată în interbelic apăruseră câteva studii, în special cele ale părintelui Irénée Hausherr dedicate Sf. Simeon, între care: „Un grand mystique byzantin: Vie de Syméon le Nouveau Théologien (949-1022) par Nicétas Stéthatos” („Orientalia Christiana”, XII, Roma, 1928). Din aceste studii preia și traduce pagini ale Sfântului Simeon și monahul Agathon Sandu Tudor.

În cele ce urmează vom publica integral o scrisoare - inedită - primită de fratele Andrei Scrima din partea monahului Agathon (Sandu Tudor), datată Craiova, 16 ianuarie 1950. Curând după tunderea sa în monahism
(3 septembrie 1948), pr. Agathon Sandu Tudor va pleca din București la Craiova, chemat de Mitropolitul Firmilian, unde se va ocupa, între altele, de editarea unor cărți. Din păcate, peste jumătate de an de la expedierea scrisorii de mai jos avea să se producă prima arestare a pr. Agathon Sandu Tudor din timpul regimului comunist (iunie 1950 - februarie 1952).

În prima parte a epistolei sunt relatate chestiuni administrative, nu lipsite de farmec și de Duh, privitoare la proiectata descindere a monahului Agathon Sandu Tudor ca stareț la Schitul Crasna. În căutarea unor confrați care să-l însoțească la Crasna, pr. Agathon are discuții rodnice cu părintele Adrian Făgețeanu și cu părintele Paulin Lecca. Ulterior, va ajunge acolo și monahul Antonie Plămădeală, viitorul Mitropolit al Ardealului.

Stilul epistolei ni-l dezvăluie, din nou, pe adevăratul părinte Agathon/Daniil Sandu Tudor: impetuos și dezinvolt, ușor demonstrativ, permanent atras de latura duhovnicească a vieții. Este încă o dovadă a vocației de duhovnic a părintelui Daniil Sandu Tudor, puternic marcat de paideea bizantină dinspre care proiectează o viziune tonică și lucidă asupra lumii în care trăia.

 

Craiova, 16 ianuarie 1950

Frate Andrei,

Bucurie adevărată mi-a pricinuit răvașul tău scurt, ocazional și cu niște preciziuni într-adevăr „odovăești” [sărbătorești]. M-ai tras din afundarea mea prea încordată în prezentul imediat. Ca să-ți liniștesc curiozitatea: Am vizitat mânăstirea Crasna, unde am stat câteva zile. Ceea ce era până acum proiect și viitor, se apropie de împlinire. Dumnezeu îmi dă semne lămurite, care m-au împins la înfăptuire. Nu pot să-ți spun prea mult. Îți voi povesti scurt numai atât: Adrian [Făgețeanu] și Paulin [Lecca] de la Govora mi-au răspuns cu înflăcărare, prin scrisori și telefon. Într-o scrisoare îmi spuneau că nu pot însă veni neavând nici bani nici învoirea starețului și a Vlădicăi Iosif [Gafton], și mă rugau să vin la Govora eu spre a-i lămuri mai mult și a ne sfătui. Dar a doua zi dimineața pe când eram încă în pat, a sosit de la Râmnic vicarul episcopal Părintele Ghermano [Dineață], ca să vorbească cu IPS Mitropolit Firmilian și să-l roage cu multă insistență ca să cedeze moaștele Sf. Nifon, episcopiei Râmnicului. Părintele Firmilian în schimbul Sfintei mâini a marelui patriarh, mitropolit și schivnic isihast care a fost Sf. Nifon, a căpătat pe Adrian și pe Paulin, care vor fi primii călugări a noii noastre obști. Și așa mai departe „caută Împărăția și toate ți se vor adăuga”.

Între alte lucruri prea minunate dintre cele mai minunate am tradus cel mai caracteristic Cuvânt al lui Simeon Noul Teolog. E publicat de Hausherr în grecește și franțuzește:

„Nous avons là certainement la pansée de Simeon à son stade de maturation compléte. Non seulement la theorie y est développée, comme dans plusieurs, mais elle est prouvée et défendue.” (Avem aici, în mod cert, gândirea lui Simeon în etapa sa de completă maturitate. Aici nu este dezvoltată doar teoria, ca în alte [scrieri], ci este și dovedită și susținută [de practică] - trad. MV)

Afli în el [în Simeon] unul din cele mai puternice temeiuri ale duhovniciei, o bucurie și claritate care tămăduiește și înviază sufletele.

Și acum frate Andrei, ce faci cu teologia? Lasă toate și ia cu vrednicie greaca la mistuit, ca să-ți intre în sânge și să poți fi de folos spre mântuirea ta și a Sf. noastre Biserici. Pe curând, socot că voi veni la București, care pentru mine nu înfățișează decât „trecutul” atât cel mort, cât și cel viu (Antimul).

Te îmbrățișez, în Hristos,

Agathon

 

Nu în ultimul rând, să facem precizarea că, atât cât am avut acces, între manuscrisele rămase de la părintele Daniil Sandu Tudor există și câteva pagini traduse din Sfântul Simeon Noul Teolog.

Paisian prin formație și fapte, precum bună parte dintre personalitățile emblematice ale Rugului Aprins, părintele Daniil Sandu Tudor și confrații săi au avut puterea și inspirația de a aduce la o nouă vârstă paisianismul. Începu­turile însă sunt aceleași, subliniate cu acuratețe de pr. I. Hausherr, pornind de la viața și opera Sf. Simeon: aprofundarea studiu­lui surselor filocalice și imperativul experienței conștiente a Duhului Sfânt.