Părintele Haralambie Vasilache mărturisitorul

În al său Jurnal al fericirii, Nicolae Steinhardt nota despre părintele Haralambie Vasilache, care îl întâlnise în penitenciarul Gherla: "Operat de două ori, înspăimântător de slab, abia umblând, abia vorbind, mai toată ziua culcat şi acoperit cu pătura, cufundat în rugăciuni, părintele Haralambie V. aşteaptă moartea. Află însă mijlocul şi tăria de a ne vorbi uneori, câte puţin. Monah ce se află, întâmpină sfârşitul cu seninătate, dar nu fără griji: ca omul cuminte care se găteşte de drum lung şi cunoaşte că nu-i de râs, că e bine să chibzuieşti din vreme la toate, să faci cuvenitele pregătiri şi să te echipezi, cugetând că e mai bine să prisosească decât să lipsească. Îmi dăruieşte şi mie câtva timp şi, privindu-l, grăindu-i, mă copleşeşte convingerea că suferinţele au sens, că viaţa toată nu se poate să nu aibă sens". Acesta era părintele Haralambie înaintea morţii care a survenit la 23 noiembrie 1962. Era unul dintre slujitorii altarului care sfârşeau în închisorile comuniste.