Părintele Ioan Sabău sub persecuţia ateistă (II)

La finalizarea bisericii din Vinerea i se cere să amâne sfinţirea până la terminarea căminului cultural. Abia la 20 octombrie 1957 sfinţeşte biserica prin participarea mai multor ierarhi şi a numeroşi clerici şi credincioşi, cu toate piedicile provocate de reprezentanţii regimului: limba clopotului fusese desprinsă pentru ca la cădere să provoace stricăciuni şi o eventuală anchetă a autorităţilor; i s-a tăiat racordarea la curentul electric, iar generatorul defectat în mod intenţionat şi s-au adus trupe de teatru, caravană de film şi alte mijloace de a distrage pe credincioşi de la slujba de sfinţire, toate fără nici un succes. În faţa acestui eşec, în noaptea de 21 spre 22 august 1958, organele de represiune au trecut la arestarea părintelui Ioan Sabău. În ancheta de la Securitatea Deva, anchetatorii au interpretat abuziv faptele părintelui, de genul că Asociaţia „Sfântul Gheorghe“ era „naţionalist-şovină şi reacţionară“, că ar fi lansat zvonuri despre împiedicarea sfinţirii bisericii pentru compromiterea comuniştilor, că susţine şi întreţine activităţile Oastei Domnului şi că prin predică instigă credincioşii împotriva regimului. La acestea s-au adăugat declaraţiile mincinoase ale unor martori. Părintele Sabău a negat toate acuzaţiile din anchetă, cum tot la fel a susţinut la proces. Cu toate acestea, prin Sentinţa nr. 105 din 24 martie 1959 a Tribunalului Militar Braşov, părintele a fost condamnat la 8 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale prin agitaţie“. A urmat detenţia de la Deva (din 22 august 1958) şi Aiud (din 12 iulie 1959). În ultimul penitenciar a intrat în malaxorul reeducării dirijate de colonel Gheorghe Crăciun. Pentru că părea să accepte reeducarea, la 12 septembrie 1959, părintele Sabău este mutat în fabrica penitenciarului. Însă aici la marele praznic al Paştilor slujeşte şi îi antrenează pe deţinuţi să participe la slujbă. Din acest motiv este trimis în Zarcă, unde nu de puţine ori gardienii îl surprind cum spovedeşte sau slujeşte printre colegii de suferinţă. Primeşte nenumărate pedepse la izolator, fiind declarat duplicitar în procesul de reeducare. Este eliberat din Aiud abia la 1 august 1964. Se întoarce în satul natal, unde îl aştepta familia. Pentru că avea interdicţie să slujească în zona Cugirului, deşi era solicitat de credincioşi să revină la Vinerea, la câteva luni este numit preot la Bobâlna, com. Rapoltu Mare, de lângă satul natal. Aici începe ridicarea unei biserici, se dedică educării tineretului în spirit religios, formează un cor bisericesc, susţine discret acţiunile Oastei Domnului, ajută autorităţile locale în activităţile obşteşti şi este iubit de popor. Pentru că la Vinerea se iniţiază o acţiune de amploare de readucere a părintelui, atunci Securitatea declanşează o urmărire informativă împotriva sa cu numele de cod „Preotul“. I se interceptează corespondenţa, sunt dirijaţi informatori în jurul său şi orice iniţiativă a sa este blocată de Securitate prin împuternicitul de culte. Ba mai mult, este vizitat de ofiţeri de Securitate pentru a-l compromite, iar în contextul urmăririi preotului Cornel Avramescu pe care îl susţinea, la 27 mai 1981, părintele Sabău primeşte avertizări chiar şi de la secretarul de partid cu propaganda. Cu toate şicanele venite dinspre organele de represiune, părintele Sabău slujeşte în continuare, respectându-şi astfel legământul depus la hirotonie.

Citeşte şi: Părintele Ioan Sabău sub persecuţia ateistă