Pasajul

Un anunţ recent din ziare cuprinzând cuvântul din titlu ne-a readus în memorie o construcţie pleonastică din discursul public. Ştirea din zilele trecute se referă la inaugurarea unei artere de trecere peste anumite căi de comunicaţie dintr-o zonă a Bucureştiului: „Pasajul suprateran Pipera-Tunari a fost inaugurat“. Imaginea alăturată, reprezentând o fază din construcţia unei asemenea amenajări, clarifică sensul termenului: pasajul este, în cazul respectiv, „trecerea“, sub forma unui pod, peste linii de cale ferată, dar la fel se numesc şi construcţiile similare, la nivelul solului sau subterane, dintre două străzi, aşadar trecerea dintre două străzi, şi chiar spaţiile de circulat deschise între două clădiri.

Iată doar câteva nume de locuri sau de străzi din Bucureşti care evocă asemenea construcţii rutiere: Pasajul Basarabi, Băneasa, Unirii sau Lujerului; din Iaşi, putem cita Pasajul Octav Băncilă şi, fără a fi primit o determinare onomastică, pasajul subteran din Piaţa Unirii sau de la Hala Centrală. Remarcăm adjectivul subteran, antonimul lui suprateran din anunţul citat la început, puţin folosit cu privire la pasaje (în terminologia mineritului el există pentru a distinge lucrările de suprafaţă de cele de adâncime). Faţă de aceste evidenţe semantice, surprinde apariţia unei îmbinări lexicale în care, după neologismul pasaj cu sensul „trecere“, este adăugat termenul autohton, aşadar pleonastic. Reproducem câteva texte, de pe internet. Un anunţ publicitar ne informează că o firmă oferă: „Barieră cu senzori. Pasajul de trecere este monitorizat de senzori pe înălţime…“. Sau, din ziare: „Ministrul israelian al Apărării a anunţat deschiderea unui pasaj de trecere special spre Bethleem pentru pelerinii creştini“; „Ploile abundente căzute în judeţul Mehedinţi au dus la inundarea pasajului de trecere a frontierei Porţile de Fier I“; „Un alt autoturism a fost avariat la un pasaj de trecere a căii ferate…“. Termenul nou a fost împrumutat din franceză, limbă în care substantivul corespunde verbului passer „a trece“, dar, pentru vorbitorii limbii române care ignoră semnificaţia respectivă, pasaj apare ca lipsit de sens, aşa că ei simt nevoia precizării la care ne-am referit! Astfel, de fapt, sintagma respectivă este comparabilă cu altele care alătură sinonime, vocabule care au acelaşi sens, de tipul a cronometra timpul, caligrafie frumoasă, a avansa înainte, a se sinucide singur etc. Se pare că cea mai nouă „dublare“ de acest fel este „mijloace mass-media“ (sau chiar „mijloace media“), ignorându-se faptul că engl mass-media este o abreviere după mass-media of communication „mijloace de masă ale comunicării“. Revenind la problema „pasajului“, trimitem la o sintagmă pleonastică identică. Şi în Iaşi există mai multe „pasarele“; cuvântul respectiv este împrumutat tot din franceză (passerelle), fiind înrudit cu passage; în acest caz, înseamnă „pod îngust pentru pietoni care trece peste linii de cale ferată (vezi pasarela de la gară), peste o şosea“; iată câteva pasarele de la Iaşi: Pasarela de la Ţigarete, Pasarela Carrefour. Dar, în uzul curent al ieşenilor, termenul a intrat mai demult, atunci când s-a construit podul suspendat peste calea ferată şi peste şosea, de fapt deloc îngust, de la ieşirea din oraş spre Frigorifer, numit, popular tot printr-o formulă explicitată: „Podul Pasarelei“. De aici nu a fost o cale prea lungă până la o altă deformare; am auzit spunându-se „Podul Păsărelei“!