Pelerin la Sfântul Dimitrie a 35-a oară

Un articol de: Daniela Șontică - 29 Octombrie 2024

Sărbătoarea Cuviosului Dimitrie cel Nou n-ar fi deplină dacă n-ar exista pelerinajul la sfintele sale moaște și dacă n-am vedea chipurile senine și bucuroase ale oamenilor care au trecut prin fața raclei cu moaștele sale, dar și ale celorlalți sfinți împreună așezate spre venerare.

Este încurajatoare și plină de speranță mărturia unui pelerin despre ajutorul în vindecare pe care l-a primit de la sfinți și de la Maica Domnului în special.

„Sunt a 35-a oară la acest pelerinaj. Ce mă face să revin? Împlinirile, harul sfinților care vin în ajutorul nostru, vizavi de faptele noastre în primul rând, de rugăciuni, de cele ce Biserica ne cere. Am simțit acest ajutor. Sunt minuni! Chiar acum vin din Germania, unde am fost operat pe cord deschis. Mi s-au dat șanse în România de 20%, dar mergând la Mănăstirea Ghighiu, unde avem sfânta icoană Maica Domnului «Siriaca», unde sunt închinător de 15 ani împreună cu toată familia, și rugându-mă, am plecat la operație în Germania. N-am vrut să spun soției și copiilor unde merg. Am și diabetul foarte avansat și nu erau șanse de reușită în România. Am fost la două spitale din Germania, nu s-a putut face nimic, n-au consimțit să mă opereze. Și am ajuns la Rottenburg, unde am avut parte de doi medici sirieni care m-au operat. Nu e întâmplător! Sunt născut în 1958, anul în care a fost adusă sfânta icoană din Siria. În momentul în care, dimineața după operație, mă rugam: «Doamne, fă ceva cu sufletul meu, pentru că am păcătuit pe acest pământ, nu mai pot, Doamne! - aveam zece drene în corp, îmi era foarte greu, nu mai știam nimic de soție, de copii - atunci mi-a apărut pe tavan chipul sfintei icoane de la Ghighiu! Și am zis o rugăciune atunci: «Sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, primește rugăciunile mele, ale robului tău, Ion, nevrednicul și păcătosul, depărtează de la mine toată necunoștința, lenevia, gândurile rele și viclene din inima mea cea ticăloasă, din sufletul meu cel întinat și din mintea mea cea întunecată! Și stinge văpaia poftelor mele rele, că sărac sunt și neputincios!» Și au început să dispară durerile și iată-mă acum vorbind cu dumneavoastră, eu, care puteam să fiu dincolo... Frica de a muri a dispărut din acel moment, iar acum, chiar dacă știu că va veni un moment când voi pleca, așa cum facem toți, și voi fi judecat, sunt împăcat. Sfinții pe care azi și în zilele următoare îi sărbătorim să ne fie de folos, să mijlocească la Dumnezeu și prin ei vom primi ceea ce merităm!”