„Este o ocazie mare pentru noi să-l avem aici pe prietenul Mântuitorului”

„Cei care nu au fost niciodată aici trebuie să vină și să guste și ei”

Sava Ștefan, preot de caritate: „Sunt unele lucruri pe care trebuie să le faci o dată în viață. Dar acesta (închinarea la moaște - n.r.) este unul pe care trebuie să îl faci de mai multe ori în viață. Și de fiecare dată ai un sentiment nou. Când vii și dai o parte din aspirațiile, gândurile și trăirile tale lui Dumnezeu și sfinților, atunci cu siguranță pleci împlinit de aici. Iar cei care nu au fost niciodată trebuie să vină și să guste și ei.”    

Exemplul Sfântului Lazăr

Aurica Piha: „Emoțiile sunt copleșitoare pentru că inima noastră așteaptă în fiecare an acest pelerinaj și închinarea la sfinții noștri dragi, cu atât mai mult cu cât anul acesta am avut privilegiul să fie adus și capul Dreptului Lazăr la care m-am închinat când am fost la Larnaca, dar iată că acum a întors vizita, a venit Sfântul la noi și nu puteam să nu vin să-l întâmpin. Sfântul Lazăr ne dă exemplu că, oricât am fi de căzuți, aproape de moarte, prin rugăciunea la Mântuitorul, sufletele noastre pot învia. Cu această rugăciune am venit la Sfântul Lazăr, să mijlocească la prietenul său, Mântuitorul nostru drag, să învie sufletele noastre într-un mod așa cum Își dorește Hristos, să fim și noi cât mai aproape de El, să ne sfințim sufletele.”

„Acum putem să le și mulțumim”

Luiza Barcan: „Am venit în primul rând pentru Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul nostru, al bucureștenilor, dar cu foarte mare emoție și pentru Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, și pentru Sfântul Lazăr cel înviat a patra zi. Este o ocazie foarte mare pentru noi să avem aici acest minunat prieten al Mântuitorului Hristos. M-am simțit acum ca și cum aș fi fost din nou la Sfântul Mormânt. Am avut același sentiment și aceeași trăire puternică. Avem nevoie de toți sfinții și este foarte bine că în fiecare an vin moaștele unui alt sfânt și Preafericitul Părinte Patriarh Daniel face un lucru extraordinar că ne dă acest prilej să-i avem pe sfinți cu noi. Sigur că-i avem tot timpul, dar acum putem să le și mulțumim.”

„Sfinții nu rămân niciodată datori de ziua lor”

Nicolae Paraschiv, student în anul IV la Facultatea de Teologie din București: „Simt o bucurie duhovnicească mai mare pentru că este pentru prima dată când vin moaștele Sfântului și Dreptului Lazăr la noi în țară. Întotdeauna simt prezența Cuviosului Dimitrie în toate lucrurile de zi cu zi și mai ales în cele ale facultății, pentru că este aici, aproape, și ne este ușor să venim să ne rugăm lui și ne ajută mereu. Merită să venim întotdeauna la acest pelerinaj pentru că o rânduială athonită spune că sfinții nu rămân niciodată datori de ziua lor. Merită să venim să ne rugăm sfinților pentru că ei știu ce ne trebuie și ne ajută, iar aici este o încărcătură duhovnicească așa cum nu este în altă parte. Avem o latură a sufletului care se umple doar din evenimente de acest gen.”

Ajutor și comuniune   

Rebeca Dogaru, studentă la Facultatea de Chimie a Universității din București, voluntar: „Să fiu voluntară la acest pelerinaj înseamnă pentru mine să fiu implicată, să ajut lumea, să fiu în comunicare cu alți tineri, dar și să mă închin la sfintele moaște.”

Maria Tudorache, studentă la Facultatea de Teologie din București - secția Artă sacră, voluntar: „Mă bucur foarte mult că sunt aici, este pentru prima dată. Am venit mai ales să ajut, dar și să cunosc oameni noi, alți tineri ca mine.”

„În noaptea aceea l-am visat pe Sfântul Dimitrie”

Elena Flora: „Sunt venită din Serbia, din fosta Iugoslavie, și locuiesc aproape de catedrală. Soțul meu era plecat din țară, fiica mea era plecată la facultate și mă simțeam foarte singură, am plâns și am venit aici pe Dealul Mitropoliei și era o mare sărbătoare. Nu eram obișnuită în Serbia cu astfel de sărbători, de fapt, acolo n-aveam voie nici să intrăm în biserică, era înainte să înceapă războiul. Și în noaptea aceea l-am visat pe Sfântul Dimitrie că a intrat la mine în cameră așa, în mărime naturală, cum îl vedem în icoană, și mi-a zâmbit. Și asta a fost, de atunci m-am liniștit. Am simțit că mă protejează. Sunt treizeci de ani de atunci. Locuind aici, aproape, vin la toate sărbătorile sfinților noștri dragi.”