Penelul marilor pictori a zugrăvit Calvarul şi Biruinţa

Unele dintre ele concepute iniţial pentru a împodobi biserici, altele ca picturi în sine, aceste opere de artă păstrează până astăzi emoţiile artiştilor care le-au realizat şi parcă şi ale multelor priviri care le-au admirat de-a lungul secolelor.

Pe tema Cinei de taină s-au realizat în istoria artei o mulţime de picturi, între acestea interesante fiind lucrările lui Fra Angelico (1440), Domenico Ghirlandaio (1480), Juan de Juanes (mijlocul secolului al XVI-lea) şi Valentin de Boulogne (1625), dar cea mai notorie rămâne fresca lui Leonardo da Vinci. Marele artist renascentist a executat-o pentru patronul său, ducele Ludovico Sforza, între anii 1494 şi 1497. Realizată în tempera, „Cina cea de taină“ se găseşte şi astăzi pe peretele fostei săli de mese a Bisericii dominicane „Maria delle Grazie“ din Milano. Opera este impresionantă şi ca dimensiuni, nu doar din punct de vedere artistic, măsurând 460 x 880 cm.

Artistul german Mathias Grünewald, autor al multor picturi cu tematică religioasă, a lăsat o capodoperă ce nu poate fi trecută cu vederea, fie şi într-o extrem de scurtă referire la o asemenea tematică. Concepută între 1512 şi 1516 pentru biserica Mănăstirii „Sfântul Antonie“ din Ansheim (Alsacia), catapeteasma străluceşte prin minunatele compoziţii inspirate din viaţa Maicii Domnului şi a Mântuitorului, dominante fiind scena Răstignirii şi cea a Învierii. Picturile catapetesmei lui Grünewald redau în culori toată istoria mântuirii plecând de la Buna Vestire şi încheind cu Învierea din morţi a Domnului Iisus Hristos. Piesele ansamblului pictural pot fi admirate la Unterlinden Museum din Colmar, Franţa.

Picturi care redau Învierea Domnului sunt impresionant de multe în arta universală. „Învierea“ lui El Greco este însă poate cea mai reuşită reprezentare occidentală a marii minuni a Învierii. Întreaga scenă este plină de un dramatism uimitor, redat de trupurile în cădere ale soldaţilor care păzeau mormântul, prăbuşiţi în faţa miracolului, în contrast cu figura plină de pace şi lumină a lui Iisus, care pluteşte deasupra tuturor, purtând steagul alb al biruinţei în faţa morţii şi a păcatului. Tabloul, ulei pe pânză, de dimensiuni modeste, se află în Museo del Prado, Madrid.

Cuminţenia lui Piero della Francesca

 

Înainte de 1475, celebrul pictor italian Piero della Francesca, artist recunoscut încă din timpul vieţii, dar şi reputat matematician al vremii, pictează la cererea autorităţilor din Borgo (azi Sansepolcro) o superbă scenă a Învierii lui Hristos. Realizată în stil renascentist cu remarcabile detalii de cromatică şi perspectivă, aceasta a împodobit sute de ani sala de consiliu a primăriei din oraşul natal al pictorului. Se crede că soldatul adormit văzut din faţă este autoportretul artistului. Astăzi, lucrarea se află în Museo Civico din oraşul italian Sansepolcro.

Reprezentant strălucit al stilului baroc, olandezul Rembrandt Harmenszoon van Rijn, născut la 15 iulie 1606, a pictat foarte multe tablouri cu tematică religioasă, fiecare fiind o capodoperă în sine. „Învierea lui Hristos“ (1635) este una dintre cele mai originale scene de acest gen, fiind în acelaşi timp şi destul de neobişnuită. Spre deosebire de alţi pictori care au ales să-L picteze chiar pe Iisus înviat, Rembrandt ne arată partea misterioasă a miracolului, oştenii care păzeau cripta fiind într-o devălmăşie, nedesluşindu-se din întuneric, în timp ce îngerul care ridică piatra de pe gura mormântului deschide odată cu ea calea spre mântuire, lucru arătat prin explozia de lumină ce iese din locul în care zăcuse mort Mântuitorul. Tehnica clar-obscurului în care Rembrandt este maestru se potriveşte acestei scene mai mult decât oricărei alteia. Lucrarea poate fi admirată în Pinacoteca oraşului german München.