Pentru a face milostenie, nu avem nevoie de bani, ci de bunăvoinţă

Porunca milosteniei nu a fost dată numai pentru cei bogaţi, ci şi pentru cei care au puţin, ba chiar şi pentru cei care abia reuşesc să-şi câştige pâinea cea de toate zilele. Pentru că nimeni nu este atât de sărac, încât să nu aibă cei doi bani ai văduvei din Evanghelie (Marcu 12, 42). Celui care dă ceva din puţinul pe care îl are, se poate să i se socotească mai mult decât celor care dau mult, din multele lor bogăţii. Valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm, ci de gândul cu care dăm. De aceea, nu trebuie să ne uităm la văduvă, care a dat numai doi bani, ci la faptul că, deşi nu i-a rămas nici un ban, nu i-a părut rău pentru jertfa ei. În felul acesta, ea şi-a dat toată averea.

Pentru a face milostenie, nu avem nevoie de bani, ci de bunăvoinţă. Atunci când avem bunăvoinţă, nu contează că suntem săraci. Iar când ne lipseşte bunăvoinţa, nu ne ajută cu nimic faptul că suntem bogaţi. Şi cu adevărat, să ştiţi că atunci când facem milostenie, averea noastră nu se împuţinează, ci sporeşte. Cheltuim, dar avem mai mulţi bani. Dând milostenie, facem cea mai bună investiţie. Spre exemplu, eşti comerciant şi vrei să-ţi vinzi marfa ca să câştigi bani? Să ştii că nu este exclus ca marfa ta să se piardă şi atunci nu numai că nu vei câştiga, dar vei avea multă pagubă. Toate cele lumeşti sunt, în orice clipă, în primejdie de a se pierde. Numai cele pe care le oferim Domnului nu sunt în primejdie nici de a fi furate, nici de a fi distruse, ci ele aduc la timpul potrivit roade „ce ochiul nu le-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-a suit“ (1 Cor. 2, 9). Câtă înţelepciune este cuprinsă în cuvintele lui Solomon: „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului“ (Sol. 19, 17)! Iată ce împrumut nemaivăzut! Mă vei întreba de ce nu a spus Solomon că cel care dă milostenie săracului dă lui Dumnezeu, ci că Îl împrumută pe Dumnezeu. Cel care împrumută, nu-i pasă de semenul lui, el urmăreşte câştigul. Pentru că săracul nu poate să pună chezăşie pământ sau altceva, pentru că nu are; nu poate găsi pe nimeni care să pună zălog pentru el, deoarece nimeni nu are încredere în el. Aşadar, văzând Dumnezeu, pe de o parte, că săracul este în primejdie din pricina sărăciei, şi pe de altă parte că bogatul se primejduieşte din pricina lipsei sale de omenie, S-a pus El Însuşi chezăşie pentru sărac dinaintea bogatului. De ce să nu Îi împrumutăm Domnului, Care ne întoarce însutit ce I-am dat, ci împrumutăm celor care nu ne dau nimic înapoi, adică patimilor noastre, care sunt lăcomia pântecelui, slava deşartă, lăcomia, iubirea de plăceri şi multe altele. Şi spune-mi, ce anume ne dă înapoi lăcomia pântecelui? De aceea, nu trece nepăsător pe lângă oamenii săraci, nu îi ocoli şi să nu-ţi fie ruşine să-i ajuţi. Lui Hristos nu Îi este ruşine să primească milostenia ta. Dacă şi pentru un pahar de apă rece pe care îl dai, Dumnezeu te va răsplăti (Mt. 10, 42), gândeşte-te ce răsplată vei primi dacă vei fi generos cu săracii. Şi ştii când milostenia este adevărată şi plăcută lui Dumnezeu? Când o faci cu blândeţe, cu inima deschisă, nu bombănind în sinea ta. De îţi pare rău că se împuţinează banii tăi, atunci nu mai fă milostenie deloc, dacă nu crezi că banii tăi se înmulţesc în cer. Iar cel care este sărac de bani, poate oferi alte daruri. Şi noi, dacă nu avem bani, să dăm săracilor dragoste, mângâiere, rugăciune şi ce se mai află în inima noastră milostivă. Pentru că şi aceasta tot milostenie se cheamă. Nici Sf. Ap. Petru şi Ioan nu aveau bani, atunci când voiau să intre în templu să se roage şi l-au găsit la poartă pe şchiopul din naştere care cerşea. Iată cum a prodedat Sf. Petru: „Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!“ (Fapte 3). De aceea, să fim milostivi cu fraţii noştri, ca să fie şi Dumnezeu milostiv cu noi. Trebuie să spunem însă că Dumnezeu nu este mulţumit cu milostenia noastră atunci când banii pe care îi dăm provin din furt, înşelăciune, cămătărie… Domnul primeşte numai ceea ce dăm din roadele muncii noastre cinstite. Orice altă jertfă este murdară dinaintea lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieţii)