Pentru cine ar veni Hristos astăzi?

Tuturor ne este bine cunoscută fraza pe care a spus-o Mântuitorul, atunci când fariseii L-au acuzat că stă la masă cu vameşii şi cu păcătoşii: "Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă." Pentru cine ar veni, însă, astăzi Hristos şi cu cine ar sta El la masă? Creştinismul cunoaşte astăzi o înflorire instituţională deosebită, având în vedere mijloacele de comunicare în masă şi posibilităţile de misiune de la depărtare, cum ar fi radioul şi televiziunea. Această misiune nu poate cunoaşte, din păcate, roadele sale directe, dar anume ea este cea care poate ajunge la "vameşii şi păcătoşii" zilelor noastre. Omul care are probleme în viaţă, care nu se împacă prea bine cu legea, dar simte mustrări de conştiinţă, vine prima dată în contact cu radioul sau televiziunea şi de aceea anume aceste mijloace de pastoraţie nu trebuie să dea greş, ci să convingă din prima. Când zic convingere, nu mă refer la credinţa în sine, ci la seriozitatea celor rostite. Atunci când la radio sau la tv se vorbeşte "fals", acest lucru se simte, mai ales de către cei care abia se apropie de biserică.

A sta la masă cu vameşii şi păcătoşii, blamaţi de societate, este astăzi, din multe privinţe, un lucru foarte dificil de realizat, însă Hristos a făcut anume acest lucru, chiar cu riscul de a pierde încrederea celor mai influenţi membri ai Palestinei romane de acum două mii de ani. Capitalul "electoral" al lui Iisus a scăzut dramatic de fiecare dată când El a mâncat cu păcătoşii, a vindecat în zi de Sâmbătă, I-a criticat pe farisei şi cărturari, dar Lui nu i-a păsat de asta, ci de cei bolnavi, care aveau nevoie de doctor, adică de El. Dumnezeu are grijă de Biserica Sa şi îi ajută pe păstori să deţină mijloacele necesare păstoririi oilor rătăcite, fie aceasta şi prin intermediul mass-media. Problema este doar aceea a posibilităţii căderii în plasa obişnuită a societăţii secularizate, care exista, deşi poate părea un pic forţat, şi în Palestina timpului lui Iisus. Adică, nu semănăm noi oare izbitor cu contemporanii Mântuitorului atunci când încercăm să urmăm "legea" până la sufocare, chiar sufocarea aproapelui? Atunci când îi tragem de mânecă pe cei care nu se comportă după "etichetă" în biserică nu suntem oare farisei? Şi cărturarii noştri tind să condamne, la fel ca cei de odinioară, orice abatere de la "ţinerea Sâmbetei"? Aşa că ar fi bine să ne întrebăm dacă Hristos, venind acum, ca în Palestina Imperiului Roman, ne-ar lăuda pentru bunătatea şi acurateţea noastră legalistă sau ar încerca, din nou, să-I aline pe cei aflaţi în suferinţă spirituală, în primul rând, pe cei dezorientaţi, pe care noi îi abandonăm? Sigur că nu este uşor să încerci conversaţia cu cel care nu este sigur dacă vrea să te asculte sau să te alunge şi tocmai de aceea ar trebui să lăsăm pe oricine reuşeşte să-şi înmulţească acest talant. După cum spunea Sfântul Apostol Pavel, darurile sunt împărţite şi ar fi bine să înţelegem aceasta, înainte de a judeca pe cineva, considerând că nu are darul de a face ceea ce-i iese de minune. Convorbirile cu adolescenţii rebeli nu sunt de domeniul oricui. Dimpotrivă, sunt extrem de puţini cei care reuşesc să nu fie antipatici adolescenţilor, în încercarea de a-i atrage spre Dumnezeu. Oamenii care reuşesc să facă acest lucru ar trebui preţuiţi ca aurul şi încurajaţi, deoarece anume aşa ar face şi Iisus, chiar şi în zilele noastre. Adică, nu e nici o problemă în a fi "cool"!