Perioada studenției este un început şi o reflectare a ceea ce va fi viaţa noastră

Data: 21 Octombrie 2017

Florin Nicolaie, 23 de ani, Facultatea de
Teologie Ortodoxă
„Justinian Patriarhul", masterand în anul I

Pentru mine studenția se desparte în două mari ramuri: studiu și experiență. În decursul a patru ani am învățat multe: de la istorie până la teologie morală, de la dogmatică până la bioetică, de la apologetică și până la muzică. Așadar sunt profund recunoscător pentru acest cumul de știință pe care l-am adunat învă­țând. Însă toată știința ar fi fost în van fără partea experiențială a studenției, pentru că prin ea am învățat cele mai importante lecții. Prin ea am învățat adevărata de­fi­ni­ție a filantropiei, a dedicării, a muncii sârguincioase, a prieteniei și, cel mai important, prin ea am învățat să fiu om. Pot spune că am avut bucuria de a trăi ceea ce am învățat făcând voluntariat în Asociația Studențească a Facultății de Teologie (ASTO). Voluntariatul implică persoana într-un proces complex de formare atât a calităților spirituale, cât și a competen­țelor în diferite teme, iar dacă este bine motivat și direcționat, acesta lărgește unghiul de percepție asupra vieții. Pentru mine voluntariatul este indispensabil anilor petrecuți în facultate, de aceea spun mereu: o studenție fără voluntariat este o sumă de ani pe care o vei uita curând.

Lidia Iștoc, 22 ani,
anul I master, SNSPA
(a absolvit Facultatea de Matematică și Informatică, UB)

Când am ajuns în anul I în București, pe lângă toate bagajele, borcanele de la mama și emoții aveam încă două lucruri: dorința de a învăța cât mai multe și mult entuziasm. Facultatea mi-a oferit cele mai bune metode și cei mai buni profesori și chiar cred că în facultate nu contează nivelul la care ești în comparație cu ceilalți, ci nivelul la care ești tu azi, raportându-te la tu cel de ieri. Și asta a fost cea mai frumoasă lecție pe care am învățat-o. Că singurul om pe care trebuie să îl depășesc sunt eu. Pe lângă facultate, o oportunitate de care m-am bucurat nespus de mult în acești ani a fost voluntariatul. Am învățat enorm de multe lucruri de la oameni care acum îmi sunt mentori, m-am implicat în proiecte și programe prin care ajutam studenții din București și din țară, am călătorit mai mult decât aș fi crezut că e posibil, am cunoscut foarte mulți oameni buni și frumoși, am căutat ca și eu la rândul meu să îi învăț și să îi ajut pe cei din jurul meu, și știți care e partea cea mai bună? Că nu e nevoie să fii student ca să faci asta. Poți oricând să faci bine acolo unde mergi! Și asta am învățat de când sunt studentă. Și sunt convinsă că mai am multe lecții pe care trebuie să mi le iau. Și abia aștept!

Elena Pintilie, 22 de ani, absolventă a
Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza"

Nu aveam nici cea mai vagă idee despre cum te va schimba ca om alegerea unui domeniu pe care să-l studiezi. Pe scurt, de la un simplu „Să trăiți!" spus dimineața la raport ori imnul din fiecare luni a săptămânii şi până la „Încărcați, asiguraţi! Linieeee, foc!", în mintea mea s-au conturat mai bine noțiuni ca responsabilitatea, respectul, educația şi punctu­a­litatea. Şi, deși în perioada studenției aveam un program fix în care îmi știam foarte bine sarcinile de zi cu zi, în care sectorul şi plantonul erau în mintea mea precum cele zece porunci care odată încălcate atrăgeau sancți­unea, abia acum, după terminarea studenției şi admiterea în lumea adulților, realizez cât de importante sunt lecțiile învățate. Cât de important este să știi să fii responsabil fără să te verifice nimeni, să știi să respecți nu pentru că ți se cere, ci pentru că aşa ai învățat că te faci respectat la rândul tău, să poți să fii punctual nu pentru că ți se cere să fii prezent la un curs, ci pentru că e inutil să cauți scuze atunci când nu ai nici o scuză, şi, poate cel mai important, am învățat că raportul de dimineață nu era scopul verificării greșelilor noastre, ci mijlocul per­­fecțio­nării noastre ca oameni. Pentru mine studenția a reprezentat o punte construită cu pași mărunți pe ale căror urme mă întorc zi de zi.

Alexandra Mihaela Georgescu, 21 ani,
anul III la Facultatea de Psihologie
și Științele Educației și anul II la
Facultatea de Teologie Ortodoxă

Cum este să fii student? Ce mă așteaptă? O să îmi placă sau... o să îmi fie un dor nespus de perioada liceului? Oare am ales facultatea potrivită pentru mine şi pentru ceea ce îmi doresc să fac? Voi cunoaște în facultate oameni care să îmi poată fi prieteni pe viață, şi nu simpli colegi? Nenumărate întrebări îmi treceau prin gând în dimineața zilei de 1 octombrie 2015 în timp ce mă îndreptam cu pași grăbiți, dar sfioși ca ai unei școlărițe de clasa I, către locul despre care pot spune, fără să exagerez, că avea să îmi schimbe viaţa.

Sunt studentă în anul III la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, secția Psihopedagogie Specială. Uitându-mă înapoi şi analizând parcursul meu în cadrul acestei instituții de învățământ, pot spune că toate întrebările începutului au primit răspuns. La final de drum, am convingerea că facultatea pe care am ales-o mi-a deschis o nouă perspectivă asupra vieţii. Nu numai că mi-a plăcut şi că am legat prietenii, dar am reușit, alături de colegii mei şi sub îndrumarea profesorilor coordonatori, să văd viaţa prin ochii altor oameni.

Făcând practică la școli speciale am învățat ce înseamnă valorile umane şi cât de importante sunt comunicarea şi relațiile cu cei din jurul nostru. În încercarea de a aprofunda cunoștințele acumulate şi de a dobândi o experiență cât mai vastă, am ales să lucrez zilnic înconjurată de copii, acesta fiind al treilea an de când sunt nu doar studentă, ci şi învățătoare. Mai mult, ca să nu renunț aşa de repede la anii frumoși ai studenției, am decis să urmez şi cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă, specializarea Asistență Socială. În speranța că perioada studenției nu este doar un început, ci şi o reflectare a ceea ce va fi viaţa noastră, îi încurajez pe toţi studenții, aşa cum o fac şi cu elevii mei, să fie orientați spre cei din jur şi atenți la nevoile lor. În acest fel, orice alegere vom face şi indiferent de natura ei vom putea avea siguranța că nu va fi niciodată una greșită!