Perspective feminine ale Rugului Aprins

În Biserica Ortodoxă Română anul 2026 a fost proclamat prin decizia Sfântului Sinod Anul omagial al pastorației familiei cre­știne și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (miro­nosițe, mucenițe, monahii, soții și mame). Este un bun prilej pentru o mică reamintire a femeilor implicate direct sau indirect în Mișcarea Rugul Aprins al Maicii Domnului, pornită în anii ’40 la Mănăstirea Antim.

Din documentele existente până acum, se pare că rolul cel mai important l-a avut doamna Olga Greceanu, de­spre care am scris în (Ziarul Lumina 27 noiembrie 2024). Pictor și artist plastic renumit în epocă, Olga Greceanu a fost și o scriitoare a cărei operă a fost publicată cum se cuvine abia post-mortem, în anii de după ’89. Nu în cele din urmă, Olga Greceanu a fost restaurator, pictor de biserici și primise binecuvântarea - fapt absolut deosebit - de a ține uneori câte un cuvânt duhovnicesc în bisericile din București, fiind extrem de iubită de credincioși grație înțelepciunii și inspirației sale ziditoare.

O altă personalitate a Rugului Aprins a fost doamna Anca Manolache (Ziarul Lumina, 30 octombrie 2024) a cărei triplă pregătire (drept, teologie, litere) face dovada unei voințe și inteligențe de excepție. Scrierile doamnei Anca Manolache, cea care a fost redactor de carte la bună parte din scrierile teologice ale Sfântului Dumitru Stăniloae, dovedesc inspirație și bună capacitate de problematizare a unor rafinate și delicate chestiuni teologice. Despre rolul femeii ortodoxe, de pildă, în societate, în Biserică, astfel încât Anca Manolache a fost reprezentanta BOR la câteva întâlniri ecumenice ale femeilor creștine. De neuitat, Anca Manolache a fost și victimă directă a regimului opresiv comunist, ca deținut politic.

Împreună cu doamnele sus-menționate, a căror participare directă la întâlnirile de la Mănăstirea Antim din anii ’40 este documentată deja, au participat alte câteva (viitoare) doamne, ceva mai tinere pe-atunci.

Astfel, așa cum doamna Anca Manolache fusese adusă la întâlnirile de la Antim de tatăl său, generalul Constantin Manolache, în acei ani au venit și au audiat periodic conferințele Rugului Aprins fiica Sfântului Dumitru Stăniloae, Lidia Stăniloae, fiica lui Alexandru Mironescu, Ileana Mironescu, fiica lui Anton Dumitriu, Claudia Dumitriu. Personal, am avut șansa de a le cunoaște pe toate aceste doamne, ca și pe Anca Manolache, întâlniri care m-au îmbogățit. Relatările lor despre Rugul Aprins confirmă cele rostite de alți participanți, și, chiar dacă erau foarte tinere, au adus peste timp mărturii excepționale.

Recomand, spre exemplu, interviul-eveniment - căci a fost o premieră - realizat de Augustin Păunoiu în Ziarul Lumina (11 august 2009) cu doamna Ileana Mironescu, în care vom găsi contribuții esențiale la înțelegerea Rugului Aprins, la percepția mai clară a vieții câtorva membri importanți. De altfel, spre finalul vieții, Ileana Mironescu, căreia îi datorăm inițierea publicării operei distinsului său tată, are mai multe pagini de amintiri despre Al. Mironescu, despre prietenii săi întru Hristos și a meditat adesea asupra acestor binecuvântări ale vieții: „Că tata a intrat în contact cu atâția oameni adevărați de valoare spirituală și intelectuală, cred că nu a fost o întâmplare; așa a vrut Dumnezeu. Și mai sunt convinsă și de faptul că el era o prezență de excepție. Și o pot spune fără o umbră de subiectivitate, de filiație, că el se bucura în mod constant de o stimă sinceră printre închinătorii de la [Mănăstirea] Antim, și în același timp de un prestigiu profesional și cultural considerabil. Stima și prestigiul nu erau factice, ele apăruseră ca urmare a unei activități intense și de renume, ca profesor universitar, scriitor și gazetar” (vezi cartea În preajma lui Alexandru Mironescu, Ileana Mironescu, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2015, p. 137).

Paragraful de mai sus oglindește însă și un alt aspect legat direct de Anul pastorației al familiei creștine: calitatea de mărturisitori pe care și-au asumat-o de-a lungul anilor femeile din lăuntrul familiilor unor martiri care au suferit pentru Hristos în temnițele comuniste...

Cum am mai arătat de câteva ori, inclusiv în rubrica de față, mamele, soțiile, fiicele celor închiși în temnițele comuniste au avut o viață aproape la fel de grea. Din memoriile sale, din alte mărturii, aflăm de pildă despre doamna Lidia Stăniloae cum a fost nevoită să abandoneze o prezumtivă carieră de cercetare în fizică atomică, din cauza arestării tatălui său. Nu mai vorbim de studiile abandonate, de viața ajunsă la limita subzistenței pentru majoritatea familiilor foștilor deținuți politici din anii comunismului. Așadar, vom putea stărui - pe larg - în acest an asupra unor modele exemplare de familii, a căror mărturie de credință este ziditoare inclusiv zilelor noastre.

În fine, pe lângă membrii de facto ai Rugului Aprins, și familiile acestora, există și o serie, în creștere, de urmași ai Rugului Aprins de gen feminin. O serie de ucenice ale Sf. Sofian de la Antim, ale Sf. Dumitru Stăniloae etc., ori ale altor mari duhovnici ai Rugului Aprins.

Firesc, cu o evlavie specifică relației du­hovnic - ucenic, aceste urmașe ale femeilor mironosițe s-au dedicat vieții duhovnicului lor în care-L redescoperiseră pe Hristos. Sfântul Cuvios Sofian Boghiu a avut parte de câteva asemenea ucenice care l-au ajutat semnificativ către finalul vieții pământești, așa cum - o altfel de dedicație, nu mai puțin jertfelnică, au avut-o și continuă s-o trăiască o sumă de femei ucenice dedicate cercetării și editării operei câtorva personalități ale Rugului Aprins.

Există urmași duhovnicești de peste veac - cei și cele care studiază opera personalităților Rugului Aprins, fără să-i fi cunoscut direct vreodată -, și aș putea aminti aici cu o nedezmințită admirație imensa lucrare petrecută de-a lungul anilor pentru prezervarea, editarea și valorizarea operei părintelui Andrei Scrima prin eforturile doamnei Anca Manolescu, în primul rând, și ale Colegiului Noua Europă, acesta fiind cel mai elocvent exemplu de bună practică memorială, culturală, spirituală.

Am remarcat de-a lungul anilor câteva teze de doctorat de foarte bună calitate academică, care orbitează în jurul Rugului Aprins și personalităților acestui fenomen cultural-duhovnicesc, precum cele semnate de doamne sau domnișoare cercetătoare precum Anca Manolescu, Ioana Ursu, Adriana Bun etc. Nu în ultimul rând, o seamă de doamne și domni­șoare care au cercetat fenomenul Rugului Aprins, personalitățile sale, și continuă încă s-o facă, iar rezultatele livrești sau regăsite doar în studii și articole sunt nenumărate: Anca Manolache, Adina Nanu, Roxana Cris­tian, Anca Manolescu, Anca Vasiliu, Roxana Sorescu, Daniela Dumbravă, Miruna Tătaru-Cazaban ș.a. Cu siguranță, există numeroase alte studii și articole semnate de nume de care nu-mi amintesc acum ori nu le-am aflat încă...

Un ultim gând despre marea doamnă a Rugului Aprins, Olga Greceanu, semnat de Adina Nanu (vol. Expoziția Universală de la New York, 1939, văzută de Olga Greceanu, IDACO, 2018, p. 12): „Prin tot ce a pictat și a scris, Olga Greceanu a dovedit însă că și-a implantat în România rădăcini adânci, însușindu-și nu numai preocupările confraților ei pentru definirea specificului național românesc, dar dovedind și un interes pasionat pentru istoria și cultura, din toate timpurile, din țara noastră (înfățișându-i eroii de la daci la Mihai Viteazul sau Nicolae Bălcescu, străduindu-se să scrie istoria Brâncovenilor etc.). Făcea parte din prima generație de femei din România care s-a bucurat de instrucție și a avut acces la profesiuni până atunci rezervate doar bărbaților, de medic, avocat etc. Olga Greceanu și-a ales să practice genul cel mai dificil, mai grav și plin de răspundere al picturii monumentale, întrecându-i prin originalitatea și fermitatea stilului personal pe confrații din aceeași generație”.

Eforturile, și rezultatele, unele mai importante decât ale bărbaților, ale acestor doamne și domnișoare sunt menite parcă să ne reamin­tească constant că ne referim la Rugul Aprins al Maicii Domnului...